1Cu siguranţă, argintul are o mină din care este scos,
iar aurul are un loc unde este curăţit.
2Fierul este luat din pământ
şi arama este scoasă din minereu.
3Omul pune capăt întunericului
şi caută până în locurile cele mai adânci
după minereurile ascunse în cel mai negru întuneric.
4El sapă un puţ departe de locuinţa oamenilor,
în locuri necălcate de piciorul omului;
el stă atârnat şi se clatină, departe de oameni.
5Pământul din care vine hrana
este răscolit pe dedesubt ca de foc.
6Safirul[a] iese din pietrele lui
şi colbul lui are pulbere de aur.
7Nici o pasăre de pradă nu ştie acea cărare ascunsă,
nici ochiul şoimului n-a văzut-o.
8Nici fiarele cele mai mândre n-au călcat pe ea,
leul n-a trecut niciodată pe acolo.
9Omul pune mâna pe stânca de cremene
şi răstoarnă munţii din rădăcini.
10El sapă şanţuri în stâncă
şi ochii lui îi văd toate bogăţiile.
11El caută[b] izvoarele râurilor
şi aduce la lumină lucruri ascunse.
12Dar unde poate fi găsită înţelepciunea?
Unde locuieşte priceperea?
13Omul nu-i cunoaşte locuinţa[c];
ea nu poate fi găsită pe pământul celor vii.
14Adâncul zice: «Nu este în mine!»,
iar marea zice: «Nu este la mine!»
15Ea nu se dă în schimbul aurului ales,
nici preţul ei nu poate fi cântărit în argint.
16Ea nu poate fi cumpărată cu aur de Ofir
şi nici cu onix preţios sau cu safir.
17Nici aurul, nici diamantul nu se pot compara cu ea,
nici nu poate fi schimbată pe bijuterii de aur.
18Coralul şi cristalul nu merită a fi amintite;
preţul înţelepciunii este dincolo de al mărgăritarelor.
19Topazul de Cuş[d] nu se poate compara cu ea,
ea nu poate fi cumpărată cu aur curat.
20De unde vine atunci înţelepciunea?
Unde locuieşte priceperea?
21Ea este ascunsă de ochii tuturor celor vii,
ascunsă chiar şi de păsările cerului.
22Locul Nimicirii[e] şi Moartea zic:
«Am auzit doar vorbindu-se despre ea.»
23Dumnezeu cunoaşte calea spre ea
şi doar El ştie unde locuieşte,
24pentru că El se uită până la marginile pământului,
vede tot ce se întâmplă sub ceruri.
25Când i-a dat vântului puterea
şi a hotărât mărimea apelor,
26când a dat o lege pentru ploaie
şi o cărare pentru trăsnet,
27atunci s-a uitat la înţelepciune şi a lăudat-o;
a aşezat-o şi a încercat-o.
28Apoi i-a zis omului:
«Frica de Domnul – acesta este înţelepciune
şi depărtarea de rău este pricepere.»“