1Aceşti trei oameni au încetat să-i mai răspundă lui Iov, pentru că el se considera drept. 2Atunci Elihu, fiul lui Barachel din Buz, din familia lui Ram, s-a aprins de mânie. El s-a mâniat pentru că acesta se îndreptăţea pe sine înaintea lui Dumnezeu. 3S-a aprins de mânie şi pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru că aceştia nu mai găseau nimic de răspuns şi totuşi îl condamnau pe Iov.[a] 4Elihu aşteptase să-i vorbească lui Iov la urmă, pentru că aceştia erau mai în vârstă decât el. 5Dar, văzând că cei trei oameni nu mai au nimic de zis, s-a mâniat. 6Elihu, fiul lui Barachel din Buz, i-a zis:
„Eu sunt tânăr,
iar voi sunteţi în vârstă;
de aceea m-am temut
şi n-am îndrăznit să vă spun ce ştiu.
7Mi-am zis: «Să vorbească bătrâneţea,
anii cei mulţi să ne înveţe înţelepciunea!»
8Dar există un duh[b] în om,
suflarea Celui Atotputernic, care-i dă pricepere.
9Nu vârsta te face înţelept,
nu bătrâneţea te face să înţelegi ce e drept.
10De aceea zic: «Ascultaţi-mă,
îmi voi spune şi eu părerea!»
11Am aşteptat în timp ce vorbeaţi,
am ascultat cuvintele voastre înţelepte
în timp ce căutaţi ce să îi spuneţi.
12V-am ascultat cu atenţie,
dar nici unul din voi n-a dovedit că Iov a greşit,
nici unul nu a răspuns cuvintelor lui.
13Să nu spuneţi: «Am dat peste înţelepciune[c];
să-l confrunte Dumnezeu, nu un om.»
14El nu şi-a îndreptat cuvintele împotriva mea
şi nu-i voi răspunde folosind cuvântările voastre.
15Sunt uimiţi, nu mai au nimic de spus,
au rămas fără cuvinte.
16Să aştept pentru că ei nu mai vorbesc,
pentru că stau acolo fără să răspundă?
17Voi răspunde şi eu
şi îmi voi spune părerea.
18Sunt plin de cuvinte,
duhul din mine nu-mi dă pace;
19înăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă,
ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.
20Voi vorbi ca să găsesc uşurare.
Îmi voi deschide gura şi voi răspunde.
21Nu voi fi părtinitor,
nu voi linguşi pe nimeni.
22Nici nu ştiu să linguşesc;
Făcătorul meu m-ar lua într-o clipă.