Al doilea discurs al lui Bildad din Şuah
1Atunci Bildad din Şuah i-a zis:
2„Când vei înceta să mai vorbeşti?
Vino-ţi în fire! şi vom putea vorbi!
3De ce suntem priviţi ca nişte vite?
De ce suntem proşti în ochii tăi?
4Pentru tine, care te sfâşii în mânia ta,
să fie uitat pământul?
Sau să fie mutate stâncile din locul lor?
5Cu siguranţă, lumina celui rău se va stinge
şi flacăra focului său nu va mai străluci.
6În cortul lui lumina devine întuneric,
se stinge candela deasupra lui.
7Puterea paşilor săi e slăbită.
Propriile-i planuri îl trântesc la pământ.
8Picioarele îl împing în laţ
şi el umblă deasupra unei capcane.
9O cursă îl prinde de călcâi,
o prinzătoare îl ţine tare.
10Un laţ în care cade prins este ascuns în pământ,
o cursă este pe cărarea lui.
11Spaime se năpustesc asupra lui din toate părţile
şi-l urmăresc la fiecare pas.
12Puterea lui e slăbită de foame,
nenorocirea e pregătită pentru momentul căderii lui.
13Ele îi mănâncă părţi din piele;
întâiul născut al morţii îi mănâncă mădularele.
14E smuls din siguranţa cortului său
şi e târât spre împăratul spaimelor.
15În cortul său locuieşte focul[a]
şi pucioasă este presărată peste locuinţa lui.
16Jos i se usucă rădăcinile,
iar sus i se ofilesc ramurile.
17Amintirea lui e ştearsă de pe pământ;
nu mai are nici un nume pe întinderea ţării.
18E tras de la lumină în întuneric
şi este alungat din lume.
19El nu mai lasă nici moştenitori, nici urmaşi
şi nici vreo altă rămăşiţă acolo unde a trăit.
20Oamenii din apus sunt uimiţi de soarta lui;
oamenii din răsărit sunt cuprinşi de groază.
21Aşa este locuinţa celui nelegiuit,
aşa este locul celui ce nu-L cunoaşte pe Dumnezeu.“