1Dar acum ei mă batjocoresc,
ei, cei mai tineri decât mine,
pe ai căror părinţi nu i-am considerat vrednici
să-i pun printre câinii turmei mele.
2Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor,
de vreme ce rămăseseră fără vigoare?
3Epuizaţi de sărăcie şi de foame,
cutreierau pustia[a],
noaptea, prin locuri părăsite şi pustii,
4smulgeau nalbă dintre arbuşti,
mâncau chiar şi[b] rădăcini de verigel.
5Erau izgoniţi din mijlocul oamenilor,
striga lumea după ei ca după nişte hoţi.
6Ei locuiau în văi uscate,
între stânci şi-n gropile pământului.
7Urlau printre tufişuri,
se îngrămădeau în mărăcini.
8Fii ai nebunilor şi ai celor fără nume,
ei au fost izgoniţi din ţară.
9Dar acum ei cântă, râzând de mine;
am devenit de pomină printre ei.
10Mă urăsc, se îndepărtează de mine,
nu se sfiesc să mă scuipe în faţă.
11Pentru că El mi-a slăbit coarda arcului[c] şi m-a smerit,
ei nu mai au frâu faţă de mine.
12La dreapta mea se ridică o gloată.[d]
Ei întind curse picioarelor mele
şi ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.
13Îmi nimicesc cărările,
îmi măresc necazul
şi nimeni nu-i opreşte[e].
14Ajung la mine ca printr-o spărtură largă.
Se rostogolesc printre dărâmături.
15Spaimele mă copleşesc,
demnitatea mi-e smulsă ca de vânt,
siguranţa mea se risipeşte ca un nor.
16Sufletul mi-e vărsat din mine,
m-au cuprins zilele suferinţei.
17Noaptea îmi străpunge oasele,
iar durerile care mă rod n-au odihnă.
18Cu o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina,
mă strânge ca gulerul de la tunică.
19El m-a aruncat în noroi
şi-am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.
20Strig către Tine, dar Tu nu răspunzi;
stau în picioare, dar Tu stai şi te uiţi la mine[f].
21Ai devenit crud cu mine,
mă loveşti cu tăria mâinii Tale,
22mă ridici deasupra vântului
şi mă arunci în furia furtunii.
23Ştiu că mă duci la moarte,
în locul hotărât pentru toţi cei vii.
24Nimeni nu întinde mâna unui om deznădăjduit,
când strigă după ajutor în necazul său.
25N-am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele?
N-a fost întristat sufletul meu pentru cel sărac?
26Dar când aşteptam binele, a venit răul
şi când aşteptam lumina, a venit întunericul.
27Măruntaiele îmi fierb fără încetare,
zile de suferinţă vin peste mine.
28Umblu înnegrit, dar nu de soare.
Mă ridic în adunare şi strig după ajutor.
29Am ajuns frate cu şacalii
şi tovarăş cu struţii.
30Pielea mi se înnegreşte şi cade,
şi oasele îmi ard de febră.
31Lira îmi este instrument de jale,
iar fluierul meu scoate sunete de plâns.