1Am încheiat un legământ cu ochii mei,
să nu-mi aţintesc privirea asupra unei fecioare.
2Dar ce parte am de la Dumnezeu de sus
şi moştenire de la Cel Atotputernic din înălţimi?
3Oare necazul nu este pentru cel nedrept
şi dezastrul pentru cei ce săvârşesc fărădelegea?
4Oare nu vede El căile mele
şi nu numără El toţi paşii mei?
5Dacă am umblat în minciună
şi paşii mei s-au grăbit să înşele,
6atunci să mă cântărească Dumnezeu într-o cumpănă dreaptă
şi-mi va cunoaşte curăţia!
7Dacă paşii mi s-au abătut de pe cale,
dacă inima mi-a urmat ochii
şi dacă mi s-au pângărit mâinile,
8atunci alţii să mănânce ce am semănat
şi roadele mele să fie smulse din rădăcini.
9Dacă mi-a fost atrasă inima de vreo femeie
şi dacă am pândit la uşa vecinului meu,
10atunci soţia mea să macine pentru altul
şi alţii să se culce cu ea.
11Aceasta ar fi fost o nelegiuire,
ar fi fost un păcat ce ar fi trebuit judecat.
12Ar fi fost un foc ce ar fi mistuit până la Nimicire,
ce mi-ar fi ars până la rădăcină tot secerişul.
13Dacă n-am făcut dreptate sclavului sau sclavei mele,
atunci când s-au plâns împotriva mea,
14ce voi face când se va ridica Dumnezeu?
Ce voi răspunde când va cerceta El?
15Cel Ce m-a făcut pe mine în pântece, nu i-a făcut şi pe ei?
Oare nu Acelaşi ne-a întocmit în pântecele mamelor noastre?
16Dacă n-am dat celui sărac ce-mi cerea
sau dacă am făcut să se mâhnească ochii văduvei,
17dacă mi-am mâncat pâinea de unul singur,
iar cel orfan nu a mâncat din ea, –
18eu care, din tinereţe, l-am crescut ca un tată
şi de când m-am născut am călăuzit pe văduvă, –
19dacă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine
sau pe cel nevoiaş fără îmbrăcăminte,
20iar inima lui nu m-a binecuvântat
atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele,
21dacă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului
pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetăţii,
22atunci să-mi cadă umărul de la locul lui
şi să-mi fie smulsă mâna din încheietură.
23Dar pentru că m-am temut de nenorocirile lui Dumnezeu
şi îmi era frică de măreţia Sa, n-am putut face astfel de lucruri.
24Dacă mi-am pus încrederea în aur
sau am zis aurului curat: «Tu îmi dai încredere!»
25sau dacă m-am bucurat de marea mea avere
şi de bogăţia pe care mâinile mele au adunat-o,
26dacă am privit soarele în strălucirea sa
sau luna mişcându-se în splendoarea ei
27şi mi s-a amăgit în taină inima,
dacă mâna mea le-a dat sărutări,
28aceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat,
pentru că aş fi fost necredincios Celui Preaînalt.
29Dacă m-am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura
sau dacă mi-a părut bine când a venit necazul peste el,
30dacă mi-am lăsat gura să păcătuiască
cerând blestem peste vieţile lor,
31dacă oamenii din cortul meu n-au zis niciodată:
«Cine nu s-a săturat din carnea lui?»,
32– străinul însă n-a rămas în drum peste noapte
şi uşa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului, –
33dacă mi-am ascuns păcatele cum fac oamenii[a],
zăvorându-mi nedreptatea în inimă
34pentru că m-aş fi temut de mulţime,
iar dispreţul clanurilor m-ar fi înspăimântat,
tăcând şi neîndrăznind să ies afară …
35Oh! De-aş găsi pe cineva să mă asculte!
(Iată, îmi semnez acum apărarea! Să-mi răspundă Cel Atotputernic!
Să Îşi scrie plângerea Cel Ce mă acuză.
36O voi pune pe umăr,
o voi purta ca pe o coroană.
37Îi voi da socoteală de toţi paşii mei,
mă voi apropia de El ca un prinţ.)
38Dacă pământul meu a strigat împotriva mea
şi dacă brazdele lui au plâns împreună,
39dacă i-am mâncat roada fără să plătesc
sau dacă i-am dat la moarte pe proprietarii lui,
40atunci să crească pe el spini în loc de grâu
şi neghină în loc de orz!“
Cuvintele lui Iov au luat sfârşit.