Iov 26

²„Ce bine l-ai ajutat tu pe cel fără putere!
    Ce bine ai sprijinit tu braţul fără tărie!
³Ce sfaturi bune ai dat tu celui lipsit de înţelepciune!
    Ce multă înţelegere i-ai arătat!
⁴Cui i se datorează aceste cuvinte?
    A cui suflare a ieşit din tine?
⁵Cei din tărâmul umbrelor tremură,
    cei de sub ape şi locuitorii lor.
⁶Locuinţa Morţilor este goală înaintea lui Dumnezeu,
    iar Locul Nimicirii^[a] nu este acoperit.
⁷El întinde nordul asupra golului
    şi atârnă pământul pe nimic.
⁸El leagă apele în nori groşi,
    iar norii nu se rup de greutatea lor.
⁹El acoperă faţa tronului Său,
    întinzându-Şi norii peste el.
¹⁰El a însemnat o boltă deasupra apelor,
    la marginea dintre lumină şi întuneric.
¹¹Stâlpii cerului se clatină
    şi se înspăimântă la mustrarea Sa.
¹²Prin puterea Lui a potolit marea
    şi prin priceperea Lui l-a zdrobit pe Rahab^[b].
¹³Suflarea Lui înseninează cerul,
    mâna Lui străpunge şarpele fugar^[c].
¹⁴Acestea sunt doar marginile căilor Sale
    şi numai o adiere uşoară auzim de la El.
        Dar cine poate înţelege tunetul puterii Sale?“