1Ştii tu când nasc caprele de munte?
Vezi tu când zămislesc cerboaicele?
2Numeri tu lunile în care sunt însărcinate,
ştii tu vremea când trebuie să nască?
3Ele se pleacă şi-şi fată puii
şi durerile lor se sfârşesc.
4Puii lor se întăresc şi cresc în sălbăticie;
se duc şi nu se mai întorc la ele.
5Cine a lăsat liber măgarul sălbatic?
Cine i-a desfăcut legăturile?
6I-am dat pustia drept casă,
ţinutul sărat[a] drept locuinţă.
7Râde de zarva din cetate;
nu aude glasul celui ce mână.
8Străbate munţii pentru păşune
şi caută tot ce este verde.
9Vrea bivolul sălbatic să te slujească?
Stă el noaptea la ieslea ta?
10Îl poţi lega cu funii ca să tragă la brazdă,
va grăpa el bulgării din văi pentru tine?
11Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare,
vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?
12Crezi tu că se va reîntoarce
şi că-ţi va strânge el grâul în aria ta?
13Aripile struţului bat cu bucurie,
deşi nu se compară cu aripile şi penele berzei.
14El îşi lasă ouăle în pământ,
le lasă să se încălzească în nisip,
15uitând că piciorul cuiva le poate sparge
şi că un animal sălbatic le poate călca în picioare.
16Se poartă aspru cu puii lui, ca şi cum n-ar fi ai lui,
nu-i pasă că truda lui poate fi în zadar,
17pentru că Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune,
nici nu i-a făcut parte de pricepere.
18Când se ridică şi fuge,
râde de cal şi de călăreţul lui.
19Îi dai tu calului putere?
Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?
20Îl faci tu să sară ca o lăcustă
şi să răspândească groază cu nechezatul lui măreţ?
21Mândru de puterea lui, el scurmă valea
şi se aruncă asupra celor înarmaţi.
22Râde în faţa fricii, nu se teme de nimic;
nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23Tolba cu săgeţi zăngăne pe el,
lancea şi suliţa strălucesc.
24Fierbe de aprindere, mănâncă pământul,
n-are astâmpăr când sună trâmbiţa.
25La sunetul trâmbiţei el nechează.
De departe adulmecă bătălia,
tunetul comandanţilor şi strigătul de luptă.
26Prin înţelepciunea ta zboară şoimul
şi îşi întinde aripile spre sud?
27La porunca ta se înalţă vulturul
şi îşi face cuibul pe înălţimi?
28El are casa pe stâncă, acolo îşi are locuinţa,
pe vârful stâncilor şi pe întărituri.
29De acolo caută prada,
ochii lui o văd din depărtări.
30Puii lui îi beau sângele;
unde sunt stârvuri, acolo e şi el.“