1Duhul îmi este zdrobit,
mi se sting zilele,
mormântul mă aşteaptă.
2Sunt înconjurat de batjocoritori,
ochii mei trebuie să privească la duşmănia lor.
3Pune-Te zălog pentru mine!
Cine ar putea răspunde pentru mine?
4Pentru că Tu le-ai închis minţile ca să nu înţeleagă,
de aceea nu-i vei lăsa să triumfe.
5Cel ce-şi trădează prietenii pentru câştig,
copiilor aceluia li se vor închide ochii.
6El m-a făcut de pomină pentru oameni
şi am devenit unul în faţa căruia ceilalţi scuipă.
7Ochii mi se-ntunecă de durere
şi toate mădularele mele sunt ca o umbră.
8Cei drepţi sunt înmărmuriţi când văd aceasta;
cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.
9Totuşi cei drepţi se ţin de calea lor
şi cei cu mâinile curate vor fi şi mai tari.
10Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăşi să-mi vorbiţi!
Nu voi găsi însă nici un înţelept între voi.
11Zilele mi-au trecut, planurile mi s-au risipit
şi chiar şi dorinţele inimii mele.
12Oamenii aceştia fac din noapte zi
şi înaintea întunericului zic: «Lumina e aproape!»
13Dacă mă uit la Locuinţa Morţilor ca la casa mea,
dacă îmi fac culcuşul în întuneric,
14dacă zic gropii: «Eşti tatăl meu!»
şi viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,
15unde îmi mai este nădejdea?
Mai poate vedea cineva vreo nădejde pentru mine?
16Se va pogorî ea la porţile Locuinţei Morţilor?
Vom coborî împreună în ţărână?“