Răspunsul lui Iov
1Iov a răspuns:
2„O! dacă mi s-ar putea cântări durerea
şi dacă mi-ar fi pusă în cumpănă nenorocirea!
3Ar fi mai grele decât nisipul mării;
de aceea mi-au fost atât de nesăbuite cuvintele.
4Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns,
iar sufletul meu le bea otrava.
Groaza lui Dumnezeu vine ca o oaste asupra mea.
5Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă
sau mugeşte boul când are nutreţ?
6Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust?
Are vreun gust albuşul de ou?[a]
7Nu mă ating de aşa ceva,
căci o aşa mâncare mă îmbolnăveşte.
8O! de-aş putea avea ceea ce vreau
şi dacă Dumnezeu mi-ar împlini dorinţa:
9de-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
să-Şi întindă mâna şi să mă nimicească!
10Atunci mi-ar rămâne măcar această mângâiere
şi această bucurie în durerea care nu se mai termină:
că n-am încălcat niciodată cuvintele Celui Sfânt.
11Ce putere mai am ca să mai sper?
Care mi-e sfârşitul ca să mai am răbdare?
12Am eu puterea pietrei?
Este oare de bronz carnea mea?
13Cu adevărat, nu-mi pot fi de nici un ajutor!
Orice sprijin m-a părăsit!
14Cel deznădăjduit are parte de mila prietenului său,
altfel şi-ar pierde[b] frica de Cel Atotputernic.
15Dar fraţii mei sunt înşelători ca un pârâu,
ca albia pâraielor care ies din matcă,
16ca torentele tulburi din cauza gheţii,
în care stă ascunsă zăpada.
17Când se-ncălzeşte vremea, pâraiele seacă,
când este cald, li se usucă albia.
18Caravanele se întorc din drum după ele,
se cufundă în deşert şi pier.
19Caravanele din Tema se uită la ele,
călătorii din Şeba speră privindu-le.
20Sunt ruşinaţi însă pentru că s-au încrezut în ele;
ajung acolo doar ca să fie dezamăgiţi.
21Ca ele sunteţi şi voi pentru mine:
îmi vedeţi nenorocirea şi vă temeţi.
22Am zis eu vreodată: «Faceţi-mi un dar!»
sau: «Daţi mită pentru mine din bogăţia voastră!»
23sau: «Scăpaţi-mă din mâna vreunui duşman!»
sau: «Răscumpăraţi-mă din mâna vreunui asupritor!»
24Învăţaţi-mă şi voi tăcea,
arătaţi-mi unde am greşit.
25Cât de dureroase sunt cuvintele drepte!
Dar mustrările voastre, ce dovedesc?
26Vreţi să mă mustraţi pentru cuvintele mele
şi să luaţi drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?
27Voi vă jucaţi chiar şi cu viaţa orfanilor,
vă vindeţi chiar şi prietenul!