1Elihu a continuat:
2„Mai rabdă-mă puţin şi-ţi voi arăta
că mai sunt lucruri de spus în favoarea lui Dumnezeu.
3Îmi voi aduce cunoştinţa de departe
şi voi arăta dreptatea Făcătorului meu.
4Fiţi siguri că vorbele mele nu sunt mincinoase;
unul desăvârşit în cunoaştere este cu voi.
5Dumnezeu este puternic, dar nu dispreţuieşte pe nimeni;
este puternic, ferm în scopurile Sale.
6Nu-l ţine în viaţă pe cel rău,
dar îi face dreptate celui în suferinţă.
7Nu-Şi ia ochii de la cei drepţi,
ci îi aşază pe tron împreună cu împăraţii
şi îi înalţă pentru totdeauna.
8Dacă oamenii sunt legaţi în lanţuri
şi ţinuţi în legăturile suferinţei,
9El le spune ce-au făcut –
că s-au mândrit şi au păcătuit.
10El le deschide urechile spre a se îndrepta
şi le porunceşte să se întoarcă de la nedreptate.
11Dacă Îl ascultă şi-L slujesc,
îşi vor sfârşi zilele în fericire
şi anii lor în mulţumire sufletească.
12Dar dacă ei nu ascultă, vor pieri de sabie[a]
şi vor muri fără cunoştinţă.
13Cei nelegiuiţi nutresc mânie;
nu strigă după ajutor nici chiar atunci când El îi leagă.
14Ei mor în tinereţe,
sfârşesc printre cei ce se prostituează[b].
15Dar pe cei suferinzi El îi scapă prin suferinţa lor
şi le deschide urechea prin asuprire.
16Tot aşa te-ar fi scos şi pe tine din necaz,
la un loc larg, departe de strâmtorare
şi ar fi pus pe masa ta bucate alese.
17Dar tu te-ai umplut cu judecata celui rău;
judecata şi dreptatea te cuprind.
18Fii atent ca nimeni să nu te amăgească prin bogăţii[c]
şi nu lăsa ca un dar bogat să te abată de pe cale!
19Te-ar putea feri de necaz bogăţia
sau toate eforturile pe care le faci?
20Nu tânji după noapte,
ca să smulgi popoarele din locul lor[d].[e]
21Ai grijă! Nu te întoarce spre nedreptate;
căci se pare că ai ales-o mai degrabă pe aceasta decât suferinţa.
22Iată, Dumnezeu este înălţat în puterea Sa;
care învăţător este ca El?
23Cine I-a rânduit căile
sau cine-I poate spune: «Ai greşit!»
24Nu uita să-I preamăreşti lucrarea
pe care oamenii au lăudat-o în cântare.
25Toţi oamenii au văzut-o;
fiecare priveşte la ea de departe.
26Ce mare este Dumnezeu, dincolo de înţelegerea noastră!
Numărul anilor Lui nu poate fi pătruns.
27El ia picăturile din apă
şi preface ceaţa în ploaie,[f]
28pe care norii o lasă să cadă
şi care picură din plin peste oameni.
29Cine poate înţelege ruperea norilor,
tunetele cortului său?
30El Îşi răspândeşte fulgerul în jurul Lui
şi acoperă adâncurile mării.
31În acest fel judecă[g] El popoarele;
El le dă hrană din belşug.
32Îşi umple mâinile cu un fulger
şi-i porunceşte unde să lovească.
33Tunetul său Îi vesteşte sosirea,
iar furtuna anunţă mânia Sa aprinsă.[h]