Solia babiloniană la Ierusalim
1În acea perioadă, Merodak-Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului[a], i-a trimis lui Ezechia scrisori şi un dar, fiindcă auzise că acesta fusese bolnav şi se însănătoşise. 2Ezechia i-a primit pe soli şi le-a arătat ceea ce era în vistieria sa: argintul, aurul, mirodeniile, uleiul de preţ, tot armamentul lui şi tot ce se afla în magaziile lui. Nu a rămas nimic în palatul sau în regatul său pe care Ezechia să nu-l fi arătat.
3Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia şi l-a întrebat:
– Ce au zis oamenii aceia şi de unde au venit?
Ezechia i-a răspuns:
– Au venit la mine dintr-o ţară îndepărtată, din Babilon.
4– Ce au văzut în palatul tău? l-a mai întrebat profetul.
– Au văzut tot ceea ce este în palatul meu, a răspuns Ezechia, şi nu a rămas nimic în magaziile mele pe care să nu li-l fi arătat.
5Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia:
– Ascultă Cuvântul Domnului Oştirilor: 6„Iată, vin zile când tot ce este în palatul tău şi tot ce au agonisit strămoşii tăi până în ziua aceasta, va fi dus la Babilon; nu va mai fi lăsat nimic, zice Domnul. 7Unii dintre propriii tăi fii, care ţi s-au născut, îţi vor fi luaţi şi vor fi făcuţi eunuci în palatul împăratului Babilonului.“
8Ezechia i-a zis lui Isaia:
– Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este bun.
„Căci, se gândea[b] el , măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi siguranţă.“