Israel, alesul lui Domnului
1Dar acum ascultă, Iacove, robul Meu,
Israele, cel pe care te-am ales!
2Aşa vorbeşte Domnul –
Cel Care te-a făcut,
te-a ţesut în pântece şi te va ajuta:
nu te teme, robul Meu Iacov,
Ieşurun[a], cel pe care te-am ales!
3Căci Eu voi turna apă peste pământul însetat
şi râuri peste pământul uscat;
voi turna Duhul Meu peste sămânţa[b] ta
şi binecuvântarea Mea peste urmaşii tăi.
4Ei vor răsări ca iarba de pe pajişti
şi ca sălciile lângă pâraiele de apă.
5Unul va zice: ‘Eu sunt al Domnului!’,
un altul se va numi cu numele lui Iacov,
iar un altul îşi va scrie pe mână: ‘Al Domnului!’
şi va adopta numele de Israel.»
Măreţia Domnului şi absurditatea idolilor
6Aşa vorbeşte Domnul,
Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul său,
Domnul Oştirilor:
«Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,
iar în afară de Mine nu există alt Dumnezeu.
7Cine este ca Mine? Să proclame,
să vestească şi să înfăţişeze înaintea Mea
ce s-a petrecut în vechime, de când Mi-am întemeiat poporul?
Ce urmează să se mai întâmple?
Să ne prezică ce se va întâmpla!
8Nu vă temeţi, nu vă înspăimântaţi!
Oare nu v-am vestit şi prezis aceste lucruri în trecut?
Voi sunteţi martorii Mei! Există vreun alt Dumnezeu în afară de Mine?
Nu există o altă Stâncă! Eu nu cunosc vreuna.»
9Toţi cei ce fac idoli sunt nimic,
iar lucrurile de care se bucură nu le sunt de vreun folos.
Cei ce ar trebui să-i apere nu văd,
nu cunosc şi, astfel, vor fi făcuţi de ruşine.
10Cine a modelat vreun zeu sau a turnat vreun chip
– ceva de la care să nu aibă nici un folos?[c]
11Iată, acesta împreună cu toţi cei din breasla sa vor fi făcuţi de ruşine;
artizanii nu sunt altceva decât oameni.
Să se adune şi să stea în picioare!
Vor fi înspăimântaţi, făcuţi de ruşine.
12Fierarul ia o matriţă
cu care lucrează în cărbunii aprinşi;
o modelează cu lovituri de ciocan
şi o forjează cu puterea mâinii lui.
Apoi i se face foame şi îi slăbesc puterile,
iar pentru că nu bea apă, rămâne fără vlagă.
13Tâmplarul măsoară cu o linie,
însemnează măsura cu un stilet,
apoi finisează lemnul cu o rindea
şi îl măsoară cu compasul;
îi dă formă de om,
om în toată splendoarea lui,
şi apoi îl pune într-o casă.
14Taie cedri
sau îşi alege un gorun ori un stejar
pe care îl lăsase să crească printre ceilalţi copaci ai pădurii
sau taie un dafin pe care-l sădise, iar ploaia îl făcuse să crească.
15Apoi acesta slujeşte omului drept lemn de foc.
Cu o parte din el se încălzeşte,
aprinde un foc şi coace pâine.
Cu o altă parte face un dumnezeu căruia i se închină,
modelează un idol înaintea căruia se prosternă.
16Jumătate din el îl pune pe foc;
îşi prăjeşte carne, mănâncă şi se satură.
De asemenea, se încălzeşte şi zice:
«Ah! M-am încălzit stând aproape de foc!»
17Din ce îi rămâne face un dumnezeu, propriul său idol.
Se prosternă înaintea lui şi i se închină;
i se roagă zicându-i:
«Mântuieşte-mă, căci tu eşti zeul meu!»
18Ei nu cunosc, nici nu înţeleg,
căci ochii le sunt acoperiţi ca să nu poată vedea,
iar minţile – întunecate, ca să nu poată lua aminte.
19Nici unul nu stă să cugete;
nu are cunoaştere sau discernământ ca să-şi zică:
«Jumătate l-am pus pe foc;
pe cărbunii lui mi-am copt pâine,
mi-am prăjit carne şi am mâncat.
Voi face oare din ce a rămas o asemenea urâciune?
Să mă prostern eu înaintea unei bucăţi de lemn?»
20El se hrăneşte cu cenuşă şi o minte înşelătoare îl conduce greşit.
Nu se poate salva singur,
nu poate spune: «Ceea ce ţin în mână nu este oare o minciună?»
21«Ţine minte aceste lucruri, Iacove,
căci tu eşti robul Meu, Israele!
Eu te-am modelat; eşti robul Meu.
O, Israele, nu te voi uita!
22Ţi-am şters nelegiuirile cum s-ar duce un nor,
şi păcatele cum dispare ceaţa.
Întoarce-te la Mine,
căci Eu te-am răscumpărat!»
23Strigaţi de bucurie, ceruri, căci Domnul a lucrat!
Strigaţi, adâncimi ale pământului!
Izbucniţi în cântec, munţilor!
Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri!
Căci Domnul l-a răscumpărat pe Iacov;
El Şi-a arătat slava prin Israel.
Ierusalimul, locuit din nou
24Aşa vorbeşte Domnul,
Răscumpărătorul tău, Cel Care te-a ţesut în pântece:
«Eu sunt Domnul, Cel Care am făcut toate lucrurile, Cel Care, singur, a desfăşurat cerurile,
Cel Care, singur, a întins pământul;
25Cel Care dovedeşte drept false semnele profeţilor mincinoşi,
îi arată drept proşti pe ghicitori,
îi face pe înţelepţi să dea înapoi
şi le dovedeşte cunoştinţa ca fiind prostie;
26Cel Care adevereşte cuvântul robului Său
şi împlineşte prevestirea mesagerilor Săi;
Cel Care zice despre Ierusalim: ‘Va fi locuit!’
şi despre cetăţile din Iuda: ‘Vor fi rezidite!
Eu le voi reclădi din ruine!’;
27Cel Care spune adâncului mării: ‘Fii uscat!
Îţi voi usca izvoarele!’;
28Cel Care spune despre Cirus: ‘El este păstorul Meu;
el va împlini tot ce doresc Eu.
El va porunci ca Ierusalimul să fie rezidit
şi Templului să-i fie pusă temelia.’»