Isaia 30

1„Vai de copiii răzvrătiţi,
    zice Domnul,
care fac planuri ce nu sunt de la Mine
    şi alianţe ce nu vin din Duhul Meu,
        adăugând astfel păcat peste păcat!
2Ei se duc în Egipt,
    fără să-Mi ceară sfatul,
ca să caute adăpost în ocrotirea lui Faraon
    şi protecţie la umbra Egiptului!
3De aceea ocrotirea lui Faraon va fi pentru voi o ruşine,
    iar protecţia la umbra Egiptului, o ocară.
4Pentru că, deşi are prinţi în Ţoan
    şi trimişii săi au ajuns până la Hanes,
5fiecare va fi făcut de ruşine
    de către un popor care nu le este de nici un folos,
care nu aduce nici ajutor, nici câştig,
    ci doar ruşine şi ocară.“

6O profeţie cu privire la animalele din Neghev.

„Printr-un ţinut al necazului şi al strâmtorării,
    al leoaicei şi al leului ce rage,
        al viperei şi al dragonului,
ei îşi cară bogăţiile pe spinarea măgarilor
    şi averile pe cocoaşa cămilelor,
către acel popor ce nu poate ajuta,
7    către Egipt, al cărui ajutor este doar deşertăciune şi nimic.
De aceea Îl numesc:
    «Rahab[a] cel ce nu face nimic.»“

8„Acum, du-te şi scrie aceste lucruri pentru ei pe o tăbliţă,
    scrie-le pe un sul,
ca să fie o mărturie veşnică
    pentru vremea care vine!
9Căci ei sunt un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi,
    copii care nu vor să asculte Legea Domnului,
10care zic văzătorilor: «Să nu mai aveţi vedenii!»
    şi profeţilor: «Nu ne mai profeţiţi ce este drept!
Spuneţi-ne lucruri măgulitoare,
    profeţiţi-ne iluzii!
11Părăsiţi calea!
    Îndepărtaţi-vă de pe cărare
şi nu ne mai confruntaţi
    cu Sfântul lui Israel!»

12De aceea aşa vorbeşte Sfântul lui Israel:

«Pentru că respingeţi acest mesaj,
    pentru că vă puneţi încrederea în asuprire şi-n înşelăciune
        şi vă bazaţi pe ele,
13de aceea, această nelegiuire va fi pentru voi
    asemenea unei spărturi într-un zid înalt,
care se lărgeşte şi-i provoacă prăbuşirea,
    prăbuşire care va veni deodată, într-o clipă.
14Îl va sparge ca pe un vas de lut,
    zdrobit atât de neîndurător,
încât printre cioburile lui nu se va mai afla
    nici măcar unul pentru luat cărbuni din vatră
        sau pentru scos apă din fântână.»

15Stăpânul Domn, Sfântul lui Israel, vorbeşte astfel:

«În pocăinţă şi aşteptare va fi izbăvirea voastră,
    în calm şi încredere va fi tăria voastră.»
        Dar n-aţi vrut!
16Aţi zis: «Nu! Ci vom fugi pe cai!» –
    tocmai de aceea veţi fi nevoiţi să fugiţi!
Şi: «Vom călări pe cai iuţi!» –
    tocmai de aceea urmăritorii voştri vor fi şi ei iuţi!
17La ameninţarea unuia vor fugi o mie
    şi la ameninţarea a cinci veţi fugi cu toţii
până veţi fi lăsaţi ca un stâlp pe vârful unui munte,
    ca un steag pe creştetul unui deal.

18Totuşi Domnul aşteaptă să vă arate îndurare.
    Totuşi El Se ridică să vă arate milă.
Căci Domnul este un Dumnezeu al dreptăţii!
    Binecuvântaţi sunt toţi cei ce nădăjduiesc în El!

19Da, popor al Sionului, care locuieşti în Ierusalim,
    nu vei mai plânge!
El se va îndura de tine când îţi va auzi strigătul de ajutor;
    imediat ce te va auzi, îţi va răspunde.
20Deşi Stăpânul vă va da
    pâinea necazului şi apa suferinţei,
învăţătorii voştri nu se vor mai ascunde,
    ci ochii voştri îi vor vedea.
21Iar dacă vă veţi întoarce fie spre dreapta, fie spre stânga,
    veţi auzi înapoia voastră o voce, spunând:
        «Aceasta este calea! Mergeţi pe ea!»
22Atunci vă veţi pângări idolii placaţi cu argint
    şi imaginile acoperite cu aur;
le veţi împrăştia ca pe nişte zdrenţe murdare,
    zicându-le: «Afară cu voi!»

23El va da ploaie seminţei
    pe care o semeni în pământ,
iar rodul pământului
    va fi gustos şi din abundenţă.
În ziua aceea turmele voastre
    vor paşte pe păşuni întinse;
24boii şi măgarii care lucrează pământul
    vor mânca nutreţ sărat,
        care a fost vânturat cu lopata şi cu furca.
25Pe fiecare munte semeţ
    şi pe orice deal înalt
vor curge pârâuri,
    în ziua marelui măcel,
        când turnurile vor cădea.
26Luna va străluci ca soarele,
    iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai puternică,
        aşa cum este lumina a şapte zile,
în ziua când Domnul va tămădui
    pe poporul Său zdrobit,
        tămăduindu-i rănile făcute de loviturile Lui.

27Priviţi! Numele Domnului vine de departe;
    vine arzând de mânie şi înconjurat de un nor gros de fum.
Buzele Sale sunt pline de indignare,
    iar limba Sa este ca un foc mistuitor.
28Suflarea Lui este ca un potop de apă
    ce ajunge până la gât.
Vine să cearnă neamurile prin sita nimicirii
    şi să pună o zăbală în fălcile popoarelor,
        care să-i ducă în rătăcire.
29Veţi cânta
    ca în noaptea unei sărbători sfinte.
Vi se va bucura inima
    ca şi când aţi merge, în sunetul flautului,
la muntele Domnului,
    la Stânca lui Israel.
30Domnul va face să se audă glasul Său măreţ
    şi să fie văzut braţul Său coborând să lovească,
într-o mânie aprinsă şi cu flacără de foc mistuitor,
    cu rupere de nori, furtună şi grindină.
31Căci glasul Domnului va zdrobi Asiria.
    El o va lovi cu un toiag;
32la fiecare lovitură cu nuiaua pedepsei,
    pe care Domnul o va îndrepta asupra ei,
se va auzi sunetul tamburinelor şi al lirelor.
    Cu loviturile braţului Său, El se va război cu ea.[b]
33Căci Tofetul[c] este de mult timp pregătit,
    este gata chiar şi pentru împărat.
Groapa lui este săpată adânc şi larg,
    având foc şi lemn din belşug.
Suflarea Domnului, ca un şuvoi de pucioasă,
    îl aprinde.

Footnotes

  1. Isaia 30:7 Monstru mitic marin care, în mitologia antică, reprezintă haosul
  2. Isaia 30:32 Sensul în ebraică al celor două versuri este nesigur
  3. Isaia 30:33 Tofet înseamnă rug, loc de ardere