Profeţie împotriva lui Cuş
1Vai de tine, ţară în care se aude fâlfâit de aripi[a],
ţară de dincolo de râurile lui Cuş[b],
2ţară care-ţi trimiţi solii pe calea apei,
în corăbii de papirus!
Duceţi-vă, soli iuţi!
Duceţi-vă la un neam înalt şi cu pielea netedă,
la un popor temut aproape şi departe,
la un neam puternic[c] şi cuceritor,
a cărei ţară e străbătută de râuri!
3Voi toţi, locuitori ai lumii,
toţi care locuiţi pământul,
când se ridică steagul pe munţi, să luaţi aminte!
Când sună cornul, să ascultaţi!
4Căci Domnul mi-a vorbit astfel:
«Eu voi sta liniştit şi voi privi din locuinţa Mea,
voi fi ca o adiere fierbinte în lumina soarelui
şi ca un nor de rouă în căldura secerişului.
5Căci chiar înaintea secerişului, când floarea cade,
şi rodul se coace,
El va tăia mlădiţele cu cosoare,
va tăia vlăstarii şi-i va arunca.
6Toţi vor fi lăsaţi
păsărilor răpitoare din munţi
şi animalelor sălbatice.
Păsările răpitoare îşi vor petrece vara pe ei
şi toate animalele sălbatice vor ierna pe ei.»
7În vremea aceea, un popor înalt şi cu pielea netedă, temut aproape şi departe, un neam puternic şi cuceritor, a cărei ţară e străbătută de râuri, va aduce daruri Domnului Oştirilor la muntele Sion, locul Numelui Domnului Oştirilor.“