O profeţie împotriva Babilonului
1O profeţie cu privire la Babilon, pe care Isaia, fiul lui Amoţ, a văzut-o.
2„Ridicaţi un steag pe un munte pleşuv
şi strigaţi tare la ei!
Faceţi-le semn cu mâna să intre
pe porţile nobililor!
3Eu Însumi am poruncit sfinţilor Mei
şi Mi-am chemat vitejii –
pe cei ce se bucură de măreţia Mea –
să-Mi ducă la îndeplinire mânia.
4Un tumult se aude pe munţi,
ca cel al unei mari mulţimi.
Un vuiet de împărăţii,
de neamuri adunându-se.
Domnul Oştirilor Îşi strânge
o oştire pentru luptă.
5Ei vin dintr-o ţară îndepărtată,
de la marginea cerurilor.
Domnul şi uneltele mâniei Sale
vin ca să distrugă întreaga ţară.
6Jeliţi-vă! Căci ziua Domnului este aproape;
va veni ca devastare de la Cel Atotputernic[a].
7De aceea toate mâinile vor slăbi,
inima oricărui om se va înmuia
8 şi toţi vor fi cuprinşi de spaimă.
Chinurile şi durerile îi vor apuca
şi se vor zvârcoli ca o femeie în travaliu.
Se vor uita îngroziţi unul la altul,
cu feţele înroşite.
9Priveşte! Vine ziua Domnului, o zi a cruzimii!
Vine cu mânie şi urgie aprinsă,
pentru a face din ţară un pustiu
şi pentru a nimici păcătoşii din ea.
10Stelele cerurilor şi constelaţiile lor
nu-şi vor mai arăta lumina;
soarele va fi întunecat la răsăritul lui,
iar luna nu-şi va mai trimite lumina.
11Voi pedepsi lumea pentru răul ei
şi pe cei răi pentru păcatul lor.
Voi pune capăt mândriei celor aroganţi
şi voi doborî trufia tiranilor.
12Voi face ca oamenii să fie mai rari decât aurul fin,
mai rari decât aurul de Ofir.
13Pentru aceasta, voi face să se cutremure cerurile,
iar pământul se va zgudui din temelii
din pricina furiei Domnului Oştirilor,
în ziua aprigei Lui mânii.
14Se va-ntâmpla că, asemenea unei gazele urmărite
sau a unei turme fără păstor,
fiecare se va întoarce la poporul lui,
fiecare va fugi în ţara lui.
15Oricine va fi găsit va fi înjunghiat
şi oricine va fi capturat va cădea ucis de sabie.
16Copiii lor vor fi zdrobiţi în bucăţi sub ochii lor,
casele le vor fi jefuite,
iar soţiile le vor fi necinstite.
17Iată, îi voi stârni împotriva lor pe mezi,
cărora nu le va păsa de argint
şi nu-şi vor găsi plăcerea în aur.
18Arcurile lor îi vor străpunge pe cei tineri;
de prunci nu vor avea milă,
iar copiii nu vor găsi îndurare în ochii lor.
19Iar Babilonul, gloria imperiilor,
splendoarea şi mândria caldeenilor,
va arăta ca Sodoma şi Gomora
în vremea când le-a distrus Dumnezeu.[b]
20Nu va mai fi locuit niciodată,
nu va mai fi nimeni în el pentru tot restul generaţiilor.
Nici un arab nu-şi va întinde cortul acolo
şi nici un păstor nu-şi va odihni turma în acel loc.
21Ci animalele deşertului vor sta acolo:
şacalii[c] îi vor umple casele,
struţii vor locui acolo,
iar ţapii sălbatici vor zburda în acel loc.
22Hienele vor urla în palatele sale,
iar şacalii – în casele lui de petrecere.
Vremea lui este aproape
şi zilele nu-i vor fi prelungite.