Isaia 29

Judecată împotriva Ierusalimului

1Vai ţie Ariel[a], Ariel,
    cetatea pe care David a asediat-o !
Adăugaţi an după an
    şi lăsaţi sărbătorile să-şi continue cursul.
2Îl voi asedia pe Ariel,
    iar el va plânge şi se va jeli;
        Îmi va fi ca o vatră de altar[b].
3Te voi împresura,
    te voi asedia cu turnuri de asalt,
        voi ridica fortăreţe împotriva ta.
4Doborât la pământ, vei vorbi de acolo,
    iar cuvintele tale vor veni din ţărână ca un murmur;
glasul tău va veni de la pământ ca cel al unei stafii
    şi din ţărână îţi vei îngăima cuvintele.

5Dar mulţimea duşmanilor tăi va fi ca ţărâna fină
    şi ceata tiranilor ca pleava purtată de vânt.
Şi deodată, într-o clipită,
6    Domnul Oştirilor va veni la tine
cu tunet, cutremur şi mare vuiet,
    cu vijelie, furtună şi flacără de foc mistuitoare.
7Ca un vis, ca o viziune de noapte
    va fi mulţimea neamurilor care luptă împotriva lui Ariel,
        toţi cei ce îl atacă pe el şi fortăreaţa lui, toţi cei ce-l asediază.
8Ca un om flămând care visează că mănâncă,
    dar se trezeşte tot flămând
sau ca un om însetat care visează că bea,
    dar se trezeşte sleit de puteri şi însetat,
aşa se va întâmpla cu mulţimea neamurilor
    care luptă împotriva muntelui Sion.

9Rămâneţi încremeniţi şi uimiţi!
    Orbiţi-vă şi fiţi fără vedere!
Îmbătaţi-vă, dar nu de vin!
    Clătinaţi-vă, dar nu de băutură tare!
10Ci pentru că Domnul a turnat peste voi un duh de somn adânc.
    Profeţilor! El v-a închis ochii!
        Văzătorilor! El v-a acoperit capetele!

11Astfel, întreaga viziune nu este pentru voi decât cuvintele unui sul sigilat. Dacă îi va fi dat unuia care ştie să citească, spunându-i-se:

– Citeşte, te rog, sulul acesta!

El va răspunde:

– Nu pot, e sigilat!

12Şi dacă îi va fi dat unuia care nu ştie să citească, spunându-i-se:

– Citeşte sulul acesta!

El va răspunde:

– Nu ştiu să citesc!

13Stăpânul a zis:

«Poporul acesta se apropie de Mine numai cu gura
    şi Mă cinsteşte doar cu buzele,
        dar inima lui este departe de Mine!
Frica pe care o are faţă de Mine
    este doar o poruncă omenească, învăţată pe de rost[c].
14De aceea, încă o dată voi uimi acest popor,
    făcând lucruri minunate.
Înţelepciunea celor înţelepţi ai lui va pieri
    şi priceperea celor pricepuţi se va face nevăzută.»

15Vai de cei ce sapă adânc
    pentru a-şi ascunde planurile înaintea Domnului,
ale căror fapte sunt în întuneric
    şi care zic: «Nu ne vede nimeni!
        Nu ştie nimeni!»
16Voi priviţi lucrurile pe dos!
    Oare olarul poate fi considerat ca lutul?
Îi va zice oare lucrul făcut celui ce l-a întocmit:
    «Nu tu m-ai întocmit!»?
Sau îi va zice lucrul modelat celui ce l-a modelat:
    «Eşti fără pricepere!»?

17Nu peste multă vreme,
Libanul va fi transformat într-o livadă,
    iar livada va ajunge să fie considerată drept pădure.
18În ziua aceea cel surd va auzi cuvintele sulului
    şi, din negura şi întunericul în care se află,
        ochii celui orb vor vedea.
19Cei smeriţi se vor bucura din nou în Domnul,
    iar cei mai nevoiaşi se vor veseli în Sfântul lui Israel.
20Şi aceasta pentru că tiranul va dispărea,
    iar batjocoritorul nu va mai fi.
        Toţi cei ce pândesc să facă răul vor fi tăiaţi –
21cei ce învinovăţesc pe alţii printr-o mărturie falsă,
    cei ce întind o cursă celui ce judecă la poarta cetăţii
        şi care, prin minciună, îl lipsesc pe cel drept de justiţie.

22De aceea aşa vorbeşte Domnul, Care l-a răscumpărat pe Avraam, cu privire la Casa lui Iacov:

«Iacov nu va mai fi ruşinat,
    nu-i va mai păli faţa.
23Când îşi vor vedea copiii în mijlocul lor,
    lucrarea mâinilor Mele,
Îmi vor sfinţi Numele,
    Îl vor sfinţi pe Sfântul lui Iacov
        şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel.
24Cei rătăciţi în duh vor dobândi pricepere,
    iar cei ce cârteau vor primi învăţătură.»“

Footnotes

  1. Isaia 29:1 Ariel înseamnă, cel mai probabil, Leul lui Dumnezeu şi se referă la Ierusalim; vezi şi nota de la v. 2; şi în v. 7
  2. Isaia 29:2 În ebraică termenul pentru vatra altarului este tot Ariel; joc de cuvinte intenţionat
  3. Isaia 29:13 TM; LXX: de Mine; degeaba Mi se închină ei, / dând ca învăţături nişte porunci omeneşti.