1Cine a crezut mesajul nostru?
Cui i-a fost descoperit braţul Domnului?
2El a crescut înaintea Lui ca un lăstar,
ca o rădăcină ieşită dintr-un pământ uscat;
nu avea nici frumuseţe, nici strălucire care să ne atragă,
nu era nimic în înfăţişarea Lui care să ne placă.
3Dispreţuit şi părăsit de oameni,
Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa,
era atât de dispreţuit, încât oamenii îşi ascundeau faţa de El,
iar noi nu L-am luat în seamă.
4Într-adevăr, El a luat asupra Lui neputinţele noastre
şi a purtat bolile noastre.
Noi însă L-am considerat lovit,
zdrobit de Dumnezeu şi nenorocit.
5Dar El era străpuns pentru păcatele noastre,
zdrobit pentru fărădelegile noastre;
pedeapsa care ne dă pacea era peste El
şi prin rănile Lui suntem vindecaţi.
6Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi,
fiecare urmându-şi propriul drum,
dar Domnul a pus asupra Lui
nelegiuirea noastră, a tuturor.
7Când a fost asuprit şi chinuit,
El nu Şi-a deschis gura.
Ca un miel care este dus la tăiere
şi ca o oaie care tace înaintea celui ce o tunde,
tot aşa nici El nu Şi-a deschis gura.
8A fost luat prin forţă şi judecată nedreaptă.
Dar cine din generaţia Sa s-ar fi gândit
că[a] El era şters de pe tărâmul celor vii
şi lovit pentru nelegiuirile poporului Meu?
9I-au pus mormântul lângă al celor răi
şi L-au aşezat în[b] mormântul[c] celui bogat,
deşi El nu a săvârşit nici un act de violenţă
şi în gura Lui nu s-a găsit nici o înşelăciune.
10Domnul însă a vrut să-L zdrobească prin suferinţă.
Dar după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru vină,
Îşi va vedea urmaşii[d] şi va trăi multe zile,
iar voia Domnului va propăşi prin El.
11«La sfârşitul suferinţelor Lui va vedea lumina[e]
şi va fi mulţumit;[f]
prin cunoştinţa Sa[g] Robul Meu cel drept va îndreptăţi pe mulţi
şi le va purta nelegiuirile.
12De aceea Îi voi da o parte la un loc cu cei mari[h]
şi va împărţi prada cu cel puternic[i],
căci S-a dat pe Sine Însuşi la moarte
şi a fost numărat alături de cei nelegiuiţi.
Totuşi El a purtat păcatul celor mulţi
şi a mijlocit pentru cei păcătoşi.»