1Vai de cei ce decretează hotărâri nelegiuite,
de cei ce scriu porunci ce asupresc,
2ca să-i priveze de drepturi pe cei nevoiaşi
şi să răpească dreptatea celor asupriţi din poporul Meu,
făcând astfel din văduve prada lor
şi jefuindu-i pe orfani.
3Ce veţi face în ziua pedepsei,
în mijlocul nenorocirii care va veni din depărtări?
La cine veţi fugi după ajutor?
Unde vă veţi lăsa bogăţiile?
4Unii se vor pleca printre prizonieri
sau vor cădea printre cei ucişi.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.“
Judecata Domnului asupra Asiriei
5„Vai de asirian, nuiaua mâniei Mele,
cel care ţine în mâna lui ciomagul furiei Mele!
6L-am trimis împotriva unui neam lipsit de evlavie
şi i-am poruncit să meargă împotriva poporului pe care sunt mâniat,
ca să ia pradă, să-şi însuşească captură
şi să-l calce în picioare ca pe noroiul de pe drum.
7Dar nu aceasta vrea el,
nu acest lucru îl are el în minte;
ci el vrea numai să nimicească,
să şteargă de pe pământ neamuri nu puţine la număr.
8El zice: «Oare nu sunt conducătorii mei toţi regi?
9 Oare n-a păţit Calno asemenea Carchemişului?
Nu este Hamatul asemenea Arpadului?
Sau Samaria asemenea Damascului?
10Aşa cum mâna mea a pus stăpânire peste împărăţiile idolilor
ale căror chipuri erau mai mari decât cele din Ierusalim şi Samaria,
11aşa cum am făcut Samariei şi idolilor ei,
tot aşa voi face şi Ierusalimului şi idolilor lui!»“
12„Când Stăpânul Îşi va fi îndeplinit toată lucrarea împotriva muntelui Sion şi împotriva Ierusalimului, va spune: «Îl voi pedepsi pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate şi pentru trufia privirii lui semeţe. 13Pentru că el zice:
‘Prin puterea mâinilor mele am făcut aceasta
şi prin înţelepciunea mea, căci sunt priceput.
Am dat la o parte hotarele popoarelor
şi le-am jefuit de bogăţii
şi, ca un viteaz, le-am subjugat domnitorii.
14Mâna mea a găsit, ca pe un cuib,
bogăţia popoarelor!
Ca unul care adună ouăle uitate,
aşa am adunat tot pământul
şi nimeni n-a mişcat vreo aripă,
n-a deschis gura,
nici n-a ciripit!’
15Se va lăuda oare securea înaintea celui ce o mânuieşte?
Se va înălţa oare ferăstrăul mai presus de cel ce-l foloseşte?
Ca şi cum nuiaua l-ar ridica pe cel ce o ridicã,
sau ca şi cum toiagul ar ridica pe cel ce nu este din lemn!»
16De aceea Cel Suveran, Domnul Oştirilor,
va trimite o boală nimicitoare printre războinicii lui puternici,
iar între aleşii lui va izbucni un pârjol ca cel al focului.
17Lumina lui Israel va deveni un foc,
iar Sfântul său, o flacără;
într-o singură zi ea va arde
şi va mistui toţi spinii şi mărăcinii lui.
18Splendoarea pădurii lui şi pământurile lui roditoare,
vor fi nimicite cu desăvârşire
şi vor ajunge ca un bolnav pe moarte.
19Rămăşiţa copacilor din pădurea sa va fi atât de mică
încât şi un copil ar putea scrie numărul lor.
Rămăşiţa lui Israel
20În ziua aceea rămăşiţa lui Israel şi supravieţuitorii Casei lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea, ci se vor sprijini, cu adevărat, pe Domnul, Sfântul lui Israel. 21O rămăşiţă se va întoarce[a] – rămăşiţa lui Iacov – la Dumnezeul cel Puternic. 22Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuşi numai o rămăşiţă din el se va întoarce. Distrugerea este hotărâtă, făcând să se reverse astfel dreptatea. 23Căci Stăpânul, Domnul Oştirilor, va duce la îndeplinire în toată ţara sentinţa hotărâtă.
24De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul, Domnul Oştirilor: «Poporul Meu care locuieşti în Sion, nu te teme de asirieni, când ei te bat cu nuiaua şi îşi înalţă ciomagul împotriva ta, aşa cum au făcut şi egiptenii, 25pentru că, foarte curând, indignarea Mea împotriva ta va înceta şi furia Mea va fi îndreptată spre distrugerea lor.» 26Domnul Oştirilor îi va bate cu un bici, aşa cum l-a bătut pe Midian la stânca Oreb şi Îşi va înălţa toiagul asupra mării, aşa cum a făcut în Egipt. 27În ziua aceea îţi va fi luată povara lor de pe umeri şi jugul lor de pe gât; jugul va fi zdrobit din cauza grăsimii[b].
28A ajuns la Aiat,
a trecut prin Migron,
iar la Micmaş şi-a lăsat lucrurile.
29Au trecut trecătoarea
şi au zis: «La Gheva vom înnopta!»
Rama tremură,
iar Ghiva lui Saul fuge.
30Ţipă tare, fiica Galimului!
Ia aminte, Laişa!
Sărmanul de tine, Anatot!
31Madmena fuge,
locuitorii Ghebimului caută scăpare.
32Astăzi va face un nou popas la Nob,
de unde va ameninţa cu pumnul muntele fiicei Sionului,
dealul Ierusalimului.