Primul discurs al lui Bildad din Şuah
1Atunci Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:
2 „Până când vei mai vorbi astfel
şi până când vor fi cuvintele tale ca un vânt năprasnic?
3 Oare va perverti Dumnezeu judecata dreaptă?
Va perverti Cel Atotputernic ce e drept?
4 Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui,
El i-a pedepsit pentru păcatul lor.
5 Dacă tu Îl cauţi pe Dumnezeu
şi te rogi Celui Atotputernic,
6 dacă eşti curat şi drept,
cu siguranţă, El Însuşi te va apăra
şi-ţi va da înapoi locuinţa dreptăţii tale.
7 Deşi începutul tău a fost neînsemnat,
zilele tale de pe urmă vor fi prospere.
8 Întreabă generaţiile anterioare
şi află ce-au învăţat părinţii lor,
9 pentru că noi suntem doar de ieri şi nu ştim nimic,
iar zilele noastre pe pământ sunt doar o umbră.
10 Oare nu te vor învăţa şi nu-ţi vor spune
şi nu vor scoate ei cuvinte din mintea lor?
11 Creşte papirusul unde nu este mlaştină?
Creşte trestia unde nu este apă?
12 Pe când este încă verde şi netăiată,
se usucă mai repede ca iarba.
13 Aşa sunt căile celor ce uită pe Dumnezeu;
aşa piere nădejdea celui lipsit de evlavie.
14 Încrederea lui este ca un fir subţire[a]
şi sprijinul lui este ca pânza unui păianjen.
15 Se bizuie pe casa lui, dar ea nu este tare,
se prinde de ea, dar ea nu ţine.
16 El este ca o plantă plină de sevă în lumina soarelui,
care îşi întinde ramurile deasupra grădinii,
17 îşi ţese rădăcinile printre pietre,
caută un loc între stânci.
18 Dar când e smulsă din locul ei,
locul acela îi spune: «Nu te-am văzut niciodată!»
19 Aceasta este bucuria căii ei[b],
iar din pământ vor răsări altele.[c]
20 Nu, Dumnezeu nu-l va respinge pe cel curat,
nici nu va întări mâinile celor ce fac rău.
21 El va umple din nou cu râsete gura ta,
şi va aşeza strigăte de bucurie pe buzele tale.
22 Cei ce te urăsc vor fi acoperiţi de ruşine
şi cortul celui rău nu va mai fi.“