Iov 13

¹Ochiul meu a văzut toate aceste lucruri,
    urechile mele au auzit şi au înţeles.
² Ce ştiţi voi ştiu şi eu;
    nu sunt mai prejos decât voi.
³ Dar vreau să vorbesc Celui Atotputernic,
    vreau să-mi apăr cauza înaintea lui Dumnezeu!
⁴ Voi mă amăgiţi cu minciuni,
    toţi sunteţi nişte doctori de nimic.
⁵ Mai bine aţi fi tăcut!
    Aşa aţi fi arătat înţelepciune.
⁶ Ascultaţi-mi apărarea,
    ascultaţi răspunsul buzelor mele!
⁷ Vreţi să vorbiţi cu răutate în Numele lui Dumnezeu
    şi să spuneţi minciuni în favoarea Lui?
⁸ Vreţi să-I ţineţi partea
    sau să fiţi apărători ai lui Dumnezeu?
⁹ Va fi oare bine de voi când vă va cerceta?
    Îl puteţi oare înşela aşa cum înşală un om pe un altul?
¹⁰ Oare nu vă va mustra El,
    dacă încercaţi să-I ţineţi partea pe ascuns?
¹¹ Oare nu vă va înspăimânta măreţia Lui?
    Nu va cădea peste voi groaza Lui?
¹² Cugetările voastre sunt proverbe de cenuşă,
    iar apărarea voastră e una de lut.

¹³ Tăceţi! şi vă voi vorbi;
    apoi fie ce-o fi!
¹⁴ La ce bun să-mi iau carnea în dinţi
    şi să-mi pun viaţa în propriile mâini?
¹⁵ Chiar dacă mă va ucide, tot voi nădăjdui în El.
    Da, îmi voi apăra căile înaintea feţei Lui.^[a]
16 Chiar şi lucrul acesta poate fi spre scăparea mea:
    ştiu că cei lipsiţi de evlavie nu pot ajunge înaintea Lui.
¹⁷ Ascultaţi-mi cu atenţie cuvintele,
    luaţi aminte la ceea ce vreau să vă spun!
¹⁸ Mi-am pregătit apărarea;
    ştiu că am dreptate.
¹⁹ Cine poate să mă acuze?
    Dacă va face cineva lucrul acesta, atunci voi tăcea şi voi muri.
²⁰ Dumnezeule, dă-mi doar două lucruri
    şi nu mă voi ascunde de faţa Ta:
²¹ ridică-Ţi mâna de pe mine
    şi nu mai lăsa groaza Ta să mă înspăimânte.
²² Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde
    sau lasă-mă să vorbesc şi răspunde-mi Tu.
²³ Cât de multe sunt nelegiuirile şi păcatele mele?
    Arată-mi fărădelegile şi păcatul meu!
²⁴ De ce-Ţi ascunzi faţa
    şi mă consideri un duşman?
²⁵ Vrei să înspăimânţi o frunză suflată de vânt
    şi să urmăreşti un pai uscat?
²⁶ Căci scrii lucruri amare împotriva mea
    şi mă faci să moştenesc păcatele tinereţii mele.
²⁷ Îmi pui picioarele în butuci,
    îmi urmăreşti toate căile
        şi pui hotar paşilor mei.
²⁸ În felul acesta trupul mi se destramă ca un lucru putred,
    ca o haină mâncată de molii.