Iov 39

¹Ştii tu când nasc caprele de munte?
    Vezi tu când zămislesc cerboaicele?
² Numeri tu lunile în care sunt însărcinate,
    ştii tu vremea când trebuie să nască?
³ Ele se pleacă şi-şi fată puii
    şi durerile lor se sfârşesc.
⁴ Puii lor se întăresc şi cresc în sălbăticie;
    se duc şi nu se mai întorc la ele.

⁵ Cine a lăsat liber măgarul sălbatic?
    Cine i-a desfăcut legăturile?
⁶ I-am dat pustia drept casă,
    ţinutul sărat^[a] drept locuinţă.
⁷ Râde de zarva din cetate;
    nu aude glasul celui ce mână.
⁸ Străbate munţii pentru păşune
    şi caută tot ce este verde.

⁹ Vrea bivolul sălbatic să te slujească?
    Stă el noaptea la ieslea ta?
¹⁰ Îl poţi lega cu funii ca să tragă la brazdă,
    va grăpa el bulgării din văi pentru tine?
¹¹ Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare,
    vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?
¹² Crezi tu că se va reîntoarce
    şi că-ţi va strânge el grâul în aria ta?

¹³ Aripile struţului bat cu bucurie,
    deşi nu se compară cu aripile şi penele berzei.
¹⁴ El îşi lasă ouăle în pământ,
    le lasă să se încălzească în nisip,
¹⁵ uitând că piciorul cuiva le poate sparge
    şi că un animal sălbatic le poate călca în picioare.
¹⁶ Se poartă aspru cu puii lui, ca şi cum n-ar fi ai lui,
    nu-i pasă că truda lui poate fi în zadar,
¹⁷ pentru că Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune,
    nici nu i-a făcut parte de pricepere.
¹⁸ Când se ridică şi fuge,
    râde de cal şi de călăreţul lui.

¹⁹ Îi dai tu calului putere?
    Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?
²⁰ Îl faci tu să sară ca o lăcustă
    şi să răspândească groază cu nechezatul lui măreţ?
²¹ Mândru de puterea lui, el scurmă valea
    şi se aruncă asupra celor înarmaţi.
²² Râde în faţa fricii, nu se teme de nimic;
    nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
²³ Tolba cu săgeţi zăngăne pe el,
    lancea şi suliţa strălucesc.
²⁴ Fierbe de aprindere, mănâncă pământul,
    n-are astâmpăr când sună trâmbiţa.
²⁵ La sunetul trâmbiţei el nechează.
    De departe adulmecă bătălia,
        tunetul comandanţilor şi strigătul de luptă.

²⁶ Prin înţelepciunea ta zboară şoimul
    şi îşi întinde aripile spre sud?
²⁷ La porunca ta se înalţă vulturul
    şi îşi face cuibul pe înălţimi?
²⁸ El are casa pe stâncă, acolo îşi are locuinţa,
    pe vârful stâncilor şi pe întărituri.
²⁹ De acolo caută prada,
    ochii lui o văd din depărtări.
³⁰ Puii lui îi beau sângele;
    unde sunt stârvuri, acolo e şi el.“