Iov 37

¹În faţa acestor lucruri, inima îmi tremură
    şi saltă din locul ei.
² Ascultaţi! Ascultaţi tunetul glasului Său
    şi bubuitul care iese din gura Sa!
³ Îşi desfăşoară fulgerul sub cerul întreg
    şi-l trimite până la marginile pământului.
⁴ Apoi se aude vuietul glasului Său;
    El tună cu glasul Său măreţ.
Când I se aude glasul,
    El nu opreşte fulgerele.
⁵ Vocea lui Dumnezeu tună într-un mod deosebit;
    El face fapte măreţe, dincolo de înţelegerea noastră.
⁶ El spune zăpezii: «Cazi pe pământ!»
    şi ploii: «Fii o ploaie puternică!»
⁷ El îl opreşte pe orice om din lucrul lui,
    pentru ca toţi oamenii să recunoască lucrarea Lui^[a].
⁸ Atunci animalele se duc la adăpostul lor
    şi rămân în vizuinile lor.
⁹ Vijelia iese din odaia sa
    şi frigul din vânturile cele năprasnice.
¹⁰ Suflarea lui Dumnezeu face gheaţa
    şi îngheaţă apele mari.
¹¹ El încarcă norii grei cu umezeală;
    împrăştie norii cu fulgerul Său.
¹² Ei se mişcă după călăuzirea Lui
    şi fac tot ceea ce le porunceşte pe faţa întregului pământ.
¹³ El aduce norii ca să-i pedepsească pe oameni
    sau să ude pământul Său şi să-Şi arate îndurarea^[b].

¹⁴ Iov, ia aminte la aceasta!
    Stai şi cugetă la minunile lui Dumnezeu!
¹⁵ Ştii tu cum conduce Dumnezeu norii
    şi cum face să strălucească fulgerul Său?
¹⁶ Ştii tu cum plutesc norii?
    Înţelegi tu minunile Celui Desăvârşit în cunoştinţă?
¹⁷ Ştii tu de ce ţi se încălzesc hainele,
    când pământul se odihneşte de vântul dinspre sud?
¹⁸ Poţi tu să întinzi cerurile ca El,
    tari ca o oglindă turnată?
¹⁹ «Învaţă-ne ce trebuie să-I spunem!
    Din pricina întunericului nu ştim să^[c] ne apărăm cauza.»
²⁰ Cine Îi va spune că vreau să-I vorbesc?
    Va vrea cineva să-I vorbească ca să fie înghiţit?
²¹ Nimeni nu poate privi
    cum străluceşte soarele în ceruri,
        după ce vântul le-a înseninat.
²² El vine din nord într-o splendoare de aur;
    împrejurul lui Dumnezeu este o măreţie înfricoşătoare.
²³ Cel Atotputernic este dincolo de înţelegerea noastră. Este măreţ în putere,
    în judecată şi în dreptate. El nu va asupri.
²⁴ De aceea oamenii se tem de El;
    da, toţi cei cu inima înţeleaptă se vor teme de El^[d].“