Iov 26

² „Ce bine l-ai ajutat tu pe cel fără putere!
    Ce bine ai sprijinit tu braţul fără tărie!
³ Ce sfaturi bune ai dat tu celui lipsit de înţelepciune!
    Ce multă înţelegere i-ai arătat!
⁴ Cui i se datorează aceste cuvinte?
    A cui suflare a ieşit din tine?
⁵ Cei din tărâmul umbrelor tremură,
    cei de sub ape şi locuitorii lor.
⁶ Locuinţa Morţilor este goală înaintea lui Dumnezeu,
    iar Locul Nimicirii^[a] nu este acoperit.
⁷ El întinde nordul asupra golului
    şi atârnă pământul pe nimic.
⁸ El leagă apele în nori groşi,
    iar norii nu se rup de greutatea lor.
⁹ El acoperă faţa tronului Său,
    întinzându-Şi norii peste el.
¹⁰ El a însemnat o boltă deasupra apelor,
    la marginea dintre lumină şi întuneric.
¹¹ Stâlpii cerului se clatină
    şi se înspăimântă la mustrarea Sa.
¹² Prin puterea Lui a potolit marea
    şi prin priceperea Lui l-a zdrobit pe Rahab^[b].
¹³ Suflarea Lui înseninează cerul,
    mâna Lui străpunge şarpele fugar^[c].
¹⁴ Acestea sunt doar marginile căilor Sale
    şi numai o adiere uşoară auzim de la El.
        Dar cine poate înţelege tunetul puterii Sale?“