Primul discurs al lui Ţofar din Naamat
1Atunci Ţofar din Naamat a luat cuvântul şi a zis:
2 „Să rămână tot acest potop de cuvinte fără răspuns
şi toate aceste vorbe multe să fie o dovadă a dreptăţii?
3 Crezi că flecăreala ta va închide gura altora
şi că-ţi vei bate joc de alţii fără să te mustre nimeni?
4 Tu zici: «Învăţătura mea e curată
şi sunt fără pată în ochii Tăi!»,
5 dar de-ar vorbi Dumnezeu,
de Şi-ar deschide gura împotriva ta
6 şi de ţi-ar arăta tainele înţelepciunii,
– căci adevărata înţelepciune are două feţe, –
ai şti atunci că Dumnezeu ţi-a iertat mai mult decât meriţi.
7 Poţi tu să descoperi misterele lui Dumnezeu?
Poţi tu să descoperi capătul Celui Atotputernic?
8 Ele sunt cât înălţimile cerurilor – ce poţi face?
Ele sunt mai adânci decât Locuinţa Morţilor – ce poţi şti?
9 Întinderea lor este mai lungă decât pământul
şi mai largă decât marea.
10 Dacă El trece şi întemniţează
şi cheamă la judecată, cine-L poate opri?
11 Pentru că El îi cunoaşte pe bărbaţii înşelători,
iar când vede răutatea, oare nu va lua seamă?
12 Dar un om nătâng nu poate deveni înţelept,
după cum nici măgarul sălbatic nu se poate naşte om.
13 Dacă îţi vei îndrepta inima
şi îţi vei ridica mâinile spre El,
14 dacă vei înlătura nedreptatea din mâna ta
şi nu vei lăsa ca în cortul tău să locuiască răutatea,
15 atunci îţi vei putea ridica faţa fără să te ruşinezi,
vei fi tare şi nu te vei teme.
16 Îţi vei uita necazul
şi-ţi vei aminti de ea ca de apele care au trecut.
17 Viaţa ta va fi mai strălucitoare ca amiaza
şi întunericul ei va fi ca dimineaţa.
18 Vei fi plin de încredere pentru că va fi nădejde,
vei fi păzit şi te vei odihni în siguranţă.
19 Te vei culca şi nimeni nu te va mai înspăimânta;
mulţi vor căuta bunăvoinţa ta.
20 Dar ochii celor răi vor cădea de oboseală,
orice cale de scăpare va fi pierdută pentru ei
şi nădejdea lor e să-şi dea ultima suflare.“