Iov 17

¹Duhul îmi este zdrobit,
    mi se sting zilele,
        mormântul mă aşteaptă.
² Sunt înconjurat de batjocoritori,
    ochii mei trebuie să privească la duşmănia lor.

³ Pune-Te zălog pentru mine!
    Cine ar putea răspunde pentru mine?
⁴ Pentru că Tu le-ai închis minţile ca să nu înţeleagă,
    de aceea nu-i vei lăsa să triumfe.
⁵ Cel ce-şi trădează prietenii pentru câştig,
    copiilor aceluia li se vor închide ochii.

⁶ El m-a făcut de pomină pentru oameni
    şi am devenit unul în faţa căruia ceilalţi scuipă.
⁷ Ochii mi se-ntunecă de durere
    şi toate mădularele mele sunt ca o umbră.
⁸ Cei drepţi sunt înmărmuriţi când văd aceasta;
    cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.
⁹ Totuşi cei drepţi se ţin de calea lor
    şi cei cu mâinile curate vor fi şi mai tari.

¹⁰ Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăşi să-mi vorbiţi!
    Nu voi găsi însă nici un înţelept între voi.
¹¹ Zilele mi-au trecut, planurile mi s-au risipit
    şi chiar şi dorinţele inimii mele.
¹² Oamenii aceştia fac din noapte zi
    şi înaintea întunericului zic: «Lumina e aproape!»
¹³ Dacă mă uit la Locuinţa Morţilor ca la casa mea,
    dacă îmi fac culcuşul în întuneric,
¹⁴ dacă zic gropii: «Eşti tatăl meu!»
    şi viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,
¹⁵ unde îmi mai este nădejdea?
    Mai poate vedea cineva vreo nădejde pentru mine?
¹⁶ Se va pogorî ea la porţile Locuinţei Morţilor?
    Vom coborî împreună în ţărână?“