Răspunsul lui Iov
1Iov a răspuns:
2 „O! dacă mi s-ar putea cântări durerea
şi dacă mi-ar fi pusă în cumpănă nenorocirea!
3 Ar fi mai grele decât nisipul mării;
de aceea mi-au fost atât de nesăbuite cuvintele.
4 Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns,
iar sufletul meu le bea otrava.
Groaza lui Dumnezeu vine ca o oaste asupra mea.
5 Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă
sau mugeşte boul când are nutreţ?
6 Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust?
Are vreun gust albuşul de ou?[a]
7 Nu mă ating de aşa ceva,
căci o aşa mâncare mă îmbolnăveşte.
8 O! de-aş putea avea ceea ce vreau
şi dacă Dumnezeu mi-ar împlini dorinţa:
9 de-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
să-Şi întindă mâna şi să mă nimicească!
10 Atunci mi-ar rămâne măcar această mângâiere
şi această bucurie în durerea care nu se mai termină:
că n-am încălcat niciodată cuvintele Celui Sfânt.
11 Ce putere mai am ca să mai sper?
Care mi-e sfârşitul ca să mai am răbdare?
12 Am eu puterea pietrei?
Este oare de bronz carnea mea?
13 Cu adevărat, nu-mi pot fi de nici un ajutor!
Orice sprijin m-a părăsit!
14 Cel deznădăjduit are parte de mila prietenului său,
altfel şi-ar pierde[b] frica de Cel Atotputernic.
15 Dar fraţii mei sunt înşelători ca un pârâu,
ca albia pâraielor care ies din matcă,
16 ca torentele tulburi din cauza gheţii,
în care stă ascunsă zăpada.
17 Când se-ncălzeşte vremea, pâraiele seacă,
când este cald, li se usucă albia.
18 Caravanele se întorc din drum după ele,
se cufundă în deşert şi pier.
19 Caravanele din Tema se uită la ele,
călătorii din Şeba speră privindu-le.
20 Sunt ruşinaţi însă pentru că s-au încrezut în ele;
ajung acolo doar ca să fie dezamăgiţi.
21 Ca ele sunteţi şi voi pentru mine:
îmi vedeţi nenorocirea şi vă temeţi.
22 Am zis eu vreodată: «Faceţi-mi un dar!»
sau: «Daţi mită pentru mine din bogăţia voastră!»
23 sau: «Scăpaţi-mă din mâna vreunui duşman!»
sau: «Răscumpăraţi-mă din mâna vreunui asupritor!»
24 Învăţaţi-mă şi voi tăcea,
arătaţi-mi unde am greşit.
25 Cât de dureroase sunt cuvintele drepte!
Dar mustrările voastre, ce dovedesc?
26 Vreţi să mă mustraţi pentru cuvintele mele
şi să luaţi drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?
27 Voi vă jucaţi chiar şi cu viaţa orfanilor,
vă vindeţi chiar şi prietenul!
28 Dar acum uitaţi-vă la mine, vă rog!
Oare vă voi minţi în faţă?
29 Încetaţi, nu fiţi nedrepţi!
Încetaţi, e vorba de dreptatea mea[c]!
30 Este vreo nedreptate pe limba mea?
Nu deosebeşte cerul gurii mele ce este rău?