Iov 36

² „Mai rabdă-mă puţin şi-ţi voi arăta
    că mai sunt lucruri de spus în favoarea lui Dumnezeu.
³ Îmi voi aduce cunoştinţa de departe
    şi voi arăta dreptatea Făcătorului meu.
⁴ Fiţi siguri că vorbele mele nu sunt mincinoase;
    unul desăvârşit în cunoaştere este cu voi.

⁵ Dumnezeu este puternic, dar nu dispreţuieşte pe nimeni;
    este puternic, ferm în scopurile Sale.
⁶ Nu-l ţine în viaţă pe cel rău,
    dar îi face dreptate celui în suferinţă.
⁷ Nu-Şi ia ochii de la cei drepţi,
    ci îi aşază pe tron împreună cu împăraţii
        şi îi înalţă pentru totdeauna.
⁸ Dacă oamenii sunt legaţi în lanţuri
    şi ţinuţi în legăturile suferinţei,
⁹ El le spune ce-au făcut –
    că s-au mândrit şi au păcătuit.
¹⁰ El le deschide urechile spre a se îndrepta
    şi le porunceşte să se întoarcă de la nedreptate.
¹¹ Dacă Îl ascultă şi-L slujesc,
    îşi vor sfârşi zilele în fericire
        şi anii lor în mulţumire sufletească.
¹² Dar dacă ei nu ascultă, vor pieri de sabie^[a]
    şi vor muri fără cunoştinţă.

¹³ Cei nelegiuiţi nutresc mânie;
    nu strigă după ajutor nici chiar atunci când El îi leagă.
¹⁴ Ei mor în tinereţe,
    sfârşesc printre cei ce se prostituează^[b].
¹⁵ Dar pe cei suferinzi El îi scapă prin suferinţa lor
    şi le deschide urechea prin asuprire.
¹⁶ Tot aşa te-ar fi scos şi pe tine din necaz,
    la un loc larg, departe de strâmtorare
        şi ar fi pus pe masa ta bucate alese.

¹⁷ Dar tu te-ai umplut cu judecata celui rău;
    judecata şi dreptatea te cuprind.
¹⁸ Fii atent ca nimeni să nu te amăgească prin bogăţii^[c]
    şi nu lăsa ca un dar bogat să te abată de pe cale!
¹⁹ Te-ar putea feri de necaz bogăţia
    sau toate eforturile pe care le faci?
²⁰ Nu tânji după noapte,
    ca să smulgi popoarele din locul lor^[d].^[e]
21 Ai grijă! Nu te întoarce spre nedreptate;
    căci se pare că ai ales-o mai degrabă pe aceasta decât suferinţa.
²² Iată, Dumnezeu este înălţat în puterea Sa;
    care învăţător este ca El?
²³ Cine I-a rânduit căile
    sau cine-I poate spune: «Ai greşit!»

²⁴ Nu uita să-I preamăreşti lucrarea
    pe care oamenii au lăudat-o în cântare.
²⁵ Toţi oamenii au văzut-o;
    fiecare priveşte la ea de departe.
²⁶ Ce mare este Dumnezeu, dincolo de înţelegerea noastră!
    Numărul anilor Lui nu poate fi pătruns.
²⁷ El ia picăturile din apă
    şi preface ceaţa în ploaie,^[f]
28 pe care norii o lasă să cadă
    şi care picură din plin peste oameni.
²⁹ Cine poate înţelege ruperea norilor,
    tunetele cortului său?
³⁰ El Îşi răspândeşte fulgerul în jurul Lui
    şi acoperă adâncurile mării.
³¹ În acest fel judecă^[g] El popoarele;
    El le dă hrană din belşug.
³² Îşi umple mâinile cu un fulger
    şi-i porunceşte unde să lovească.
³³ Tunetul său Îi vesteşte sosirea,
    iar furtuna anunţă mânia Sa aprinsă.^[h]