Iov 23

² „Şi azi plângerea mea este amară!
    În ciuda geamătului^[a] meu, mâna Lui mă apasă greu^[b].
³ O! de-aş şti unde să-L găsesc,
    de m-aş putea apropia de locuinţa Lui!
⁴ Mi-aş aduce cauza înaintea Lui,
    mi-aş umple gura cu dovezi.
⁵ Aş afla ce mi-ar răspunde
    şi aş înţelege ce mi-ar spune.
⁶ Mi se va opune oare cu marea Sa putere^[c]?
    Nu! El va asculta când Îi vorbesc.
⁷ Un om drept îşi poate aduce cauza înaintea Lui
    şi voi fi eliberat pentru totdeauna de Judecătorul meu.

⁸ Dacă m-aş duce spre răsărit, El nu e acolo,
    dacă aş merge spre apus, nu-L voi găsi.
⁹ Când El lucrează în nord, nu-L zăresc,
    când se întoarce spre sud, nu-L pot vedea.
¹⁰ Dar El ştie calea pe care o urmez;
    când mă va încerca voi ieşi ca aurul.
¹¹ Piciorul meu a urmat îndeaproape paşii Săi,
    m-am ţinut de calea Sa, fără să mă abat de pe ea.
¹² Nu m-am îndepărtat de porunca buzelor Sale.
    Am adunat cuvintele gurii Sale mai mult decât hrana mea zilnică.
¹³ Dar El rămâne Acelaşi; cine I se poate împotrivi?
    El face ce-I doreşte sufletul.
¹⁴ El va împlini ce a hotărât pentru mine
    şi va mai face multe altele.
¹⁵ De aceea mă înspăimânt înaintea Lui;
    sunt îngrozit când mă gândesc la toate acestea.
¹⁶ Dumnezeu mi-a înfricoşat inima,
    Cel Atotputernic m-a înspăimântat.
¹⁷ Totuşi nu sunt redus la tăcere de întuneric,
    de întunericul gros care-mi acoperă faţa.