Iov 21

² „Ascultaţi cu atenţie cuvintele mele!
    Aceasta este mângâierea pe care v-o cer.
³ Lăsaţi-mă să vorbesc,
    iar atunci când voi termina, vă puteţi bate joc.
⁴ Este plângerea mea adresată unui om?
    Şi de ce n-aş fi nerăbdător?
⁵ Priviţi-mă, miraţi-vă
    şi puneţi-vă mâna la gură!
⁶ Când mă gândesc la acestea mă înspăimânt
    şi un tremur îmi cuprinde trupul.
⁷ De ce trăiesc cei răi,
    de ce ajung la bătrâneţe şi se întăresc în putere?
⁸ Îşi văd copiii aşezaţi în jurul lor
    şi urmaşii cum propăşesc sub ochii lor.
⁹ Casele lor sunt în siguranţă, fără teamă,
    nici o nuia a lui Dumnezeu nu este asupra lor.
¹⁰ Taurii lor sunt întotdeauna prăsitori,
    vacile lor zămislesc şi niciodată nu leapădă.
¹¹ Îşi lasă copilaşii să se împrăştie ca o turmă
    şi copiii lor zburdă pe lângă ei.
¹² Ei cântă la tamburină şi harfă
    şi se bucură la sunetul fluierului.
¹³ Ei îşi trăiesc zilele în bunăstare
    şi se coboară în Locuinţa Morţilor în pace^[a].
¹⁴ Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!
    Nu vrem să cunoaştem căile Tale.
¹⁵ Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim?
    Ce câştigăm dacă ne rugăm Lui?»
¹⁶ Nu se bucură ei de bunăstarea lor?^[b]
    Departe de mine însă sfatul celor răi!

¹⁷ De câte ori li se stinge candela celor răi
    şi vine nenorocirea peste cei ca ei?
        Le dă Dumnezeu dureri în mânia Lui?
¹⁸ Sunt ei ca paiul înaintea vântului
    şi ca pleava luată de furtună?^[c]
19 Voi ziceţi: «Dumnezeu păstrează pedeapsa pentru copiii lor!»
    Însă el, cel nelegiuit, ar trebui pedepsit, ca astfel să-şi dea seama!
²⁰ Ochii lui să vadă nimicirea lui
    şi el să bea din mânia Celui Atotputernic.
²¹ Căci ce-i pasă lui de familia pe care o lasă în urmă,
    când numărul lunilor lui au ajuns la capăt?
²² Îl va învăţa cineva pe Dumnezeu cunoştinţa,
    pe El, Cel Care judecă pe cei înălţaţi?
²³ Un om moare în plină putere,
    în deplină siguranţă şi fără greutăţi,
²⁴ cu trupul^[d] plin de grăsime
    şi cu măduva mustind în oasele lui.
²⁵ Iar un altul moare cu amărăciune în suflet,
    fără să fi gustat niciodată fericirea.
²⁶ Totuşi amândoi stau în ţărână
    şi viermii îi acoperă.

²⁷ Ştiu bine ce gândiţi,
    planurile prin care vreţi să-mi faceţi rău.
²⁸ Voi ziceţi: «Unde este casa celui mare?
    Unde este cortul locuinţei celor răi?»
²⁹ Nu i-aţi întrebat pe cei ce călătoresc
    şi n-aţi luat voi aminte la mărturia lor,
³⁰ potrivit căreia cel rău e cruţat în ziua nenorocirii
    şi scăpat în ziua mâniei?^[e]
31 Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui?
    Cine îl răsplăteşte pentru ce a făcut?
³² Când e dus în groapă,
    i se pune o strajă la mormânt.
³³ Bulgării din vale îi sunt dulci;
    toţi oamenii merg după el
        şi o mulţime fără număr merge înaintea lui.^[f]
34 Deci cum mă veţi mângâia voi cu vorbe deşarte?
    Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât minciună?“