Iov 18

² „Când vei înceta să mai vorbeşti?
    Vino-ţi în fire! şi vom putea vorbi!
³ De ce suntem priviţi ca nişte vite?
    De ce suntem proşti în ochii tăi?
⁴ Pentru tine, care te sfâşii în mânia ta,
    să fie uitat pământul?
        Sau să fie mutate stâncile din locul lor?

⁵ Cu siguranţă, lumina celui rău se va stinge
    şi flacăra focului său nu va mai străluci.
⁶ În cortul lui lumina devine întuneric,
    se stinge candela deasupra lui.
⁷ Puterea paşilor săi e slăbită.
    Propriile-i planuri îl trântesc la pământ.
⁸ Picioarele îl împing în laţ
    şi el umblă deasupra unei capcane.
⁹ O cursă îl prinde de călcâi,
    o prinzătoare îl ţine tare.
¹⁰ Un laţ în care cade prins este ascuns în pământ,
    o cursă este pe cărarea lui.
¹¹ Spaime se năpustesc asupra lui din toate părţile
    şi-l urmăresc la fiecare pas.
¹² Puterea lui e slăbită de foame,
    nenorocirea e pregătită pentru momentul căderii lui.
¹³ Ele îi mănâncă părţi din piele;
    întâiul născut al morţii îi mănâncă mădularele.
¹⁴ E smuls din siguranţa cortului său
    şi e târât spre împăratul spaimelor.
¹⁵ În cortul său locuieşte focul^[a]
    şi pucioasă este presărată peste locuinţa lui.
¹⁶ Jos i se usucă rădăcinile,
    iar sus i se ofilesc ramurile.
¹⁷ Amintirea lui e ştearsă de pe pământ;
    nu mai are nici un nume pe întinderea ţării.
¹⁸ E tras de la lumină în întuneric
    şi este alungat din lume.
¹⁹ El nu mai lasă nici moştenitori, nici urmaşi
    şi nici vreo altă rămăşiţă acolo unde a trăit.
²⁰ Oamenii din apus sunt uimiţi de soarta lui;
    oamenii din răsărit sunt cuprinşi de groază.
²¹ Aşa este locuinţa celui nelegiuit,
    aşa este locul celui ce nu-L cunoaşte pe Dumnezeu.“