Alegoria viţei şi a celor doi vulturi
1Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, rosteşte o pildă, spune-i o parabolă Casei lui Israel!
3 Spune-i: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
‘Un vultur măreţ,
cu aripi mari,
cu pene lungi,
cu penaj bogat şi
divers colorat,
a venit în Liban şi,
prinzând vârful unui cedru,
4 i-a rupt cea mai de sus rămurea,
a dus-o într-o ţară de negustori
şi a sădit-o într-o cetate de negoţ.
5 Apoi a luat sămânţă din ţară
şi a semănat-o într-un pământ roditor.
A pus-o lângă o apă mare
şi a sădit-o ca pe o salcie.
6 Sămânţa a încolţit şi s-a făcut o viţă
întinsă, dar nu prea înaltă;
ramurile îi erau întoarse spre vultur,
iar rădăcinile erau sub el.
Astfel ea a ajuns o viţă
care a dat lăstari
şi a făcut mlădiţe.
7 Mai era însă un alt vultur măreţ,
cu aripi mari
şi cu penaj bogat.
Şi iată că viţa aceasta
şi-a îndreptat cu lăcomie rădăcinile spre el
şi şi-a întins mlădiţele spre el
ca să i se dea mai multă apă
decât pe terasa unde fusese sădită,
8 cu toate că fusese plantată
pe un teren bun
şi lângă o apă mare,
în aşa fel încât să facă ramuri,
să dea rod
şi să devină o viţă minunată.’
9 Prin urmare, spune-le că aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
‘Oare-i va merge bine?
Oare nu-i vor fi smulse rădăcinile
şi nu-i vor fi tăiate roadele?!
I se vor veşteji toate frunzele, i se va usca butucul
şi nu va fi nevoie nici de braţ puternic, nici de oameni mulţi
pentru ca rădăcinile să-i fie îndepărtate!
10 Iată că este sădită! Îi va merge bine oare?
Când vântul de răsărit
va sufla împotriva ei,
oare nu se va usca ea de tot?
Oare nu se va usca chiar pe terasa unde a încolţit?’»“
11 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 12 „Întreabă această Casă răzvrătită: «Nu ştiţi ce înseamnă aceste lucruri?» Apoi spune-le: «Iată, împăratul Babilonului a venit la Ierusalim, i-a luat regele şi prinţii şi i-a dus cu el în Babilon. 13 Apoi a luat un membru al casei regale şi a încheiat un legământ cu el, punându-l sub jurământ. Totodată i-a luat şi pe conducătorii ţării, 14 ca să slăbească regatul, aşa încât să nu se mai ridice, ci să păzească legământul, rămânându-i loial. 15 Dar regele s-a răzvrătit împotriva lui şi a trimis un sol în Egipt, ca să-i dea cai şi un mare număr de oameni. Va reuşi el oare? Cel ce a făcut aceste lucruri va scăpa el oare? Să rupă el legământul şi să scape?
16 Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că regele va muri în Babilon, acolo unde locuieşte împăratul care l-a pus să domnească, al cărui jurământ l-a dispreţuit şi al cărui legământ l-a rupt. 17 Oştirea cea mare şi poporul cel numeros al lui Faraon nu va putea face nimic în război, când se vor înălţa rampe de asalt şi se vor zidi întărituri pentru nimicirea multor vieţi. 18 Pentru că a dispreţuit jurământul, rupând legământul, pentru că, deşi a încheiat un legământ, a făcut totuşi toate aceste lucruri, nu va scăpa!
19 De aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că voi întoarce împotriva lui jurământul Meu pe care l-a dispreţuit şi legământul Meu pe care l-a rupt. 20 Îmi voi arunca asupra lui plasa şi va fi prins în laţul Meu; îl voi duce în Babilon şi îl voi judeca acolo pentru necredincioşia arătată faţă de Mine. 21 Toţi fugarii din trupele lui vor cădea loviţi de sabie, iar pe cei ce vor rămâne îi voi împrăştia în toate vânturile. Şi veţi şti astfel că Eu, Domnul, am vorbit.»
22 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Eu Însumi voi rupe o rămurea din vârful măreţ al unui cedru şi o voi sădi. Din vârful ramurilor lui voi rupe o mlădiţă firavă pe care Eu Însumi o voi planta pe un munte înalt şi măreţ. 23 O voi planta pe muntele cel mai înalt al lui Israel. Acesteia îi vor creşte ramuri, va da roade şi va deveni un cedru maiestuos. Păsări de tot felul se vor aşeza în el şi la umbra ramurilor lui vor locui tot felul de înaripate. 24 Şi toţi copacii câmpiei vor şti că Eu, Domnul, pot să smeresc un copac înalt şi pot să înalţ un copac neînsemnat, pot să usuc un copac plin de viaţă şi pot face să înflorească un copac uscat.» Eu, Domnul, am vorbit şi aşa voi face.“