Uciderea idolatrilor
1După aceea a strigat cu glas tare în auzul urechilor mele, zicând: „Să se apropie străjerii cetăţii, fiecare cu arma lui de distrugere!“ 2 Deodată au apărut şase bărbaţi, venind dinspre drumul Porţii de Sus, care este înspre nord, fiecare cu arma lui distrugătoare în mână. Între ei era un om îmbrăcat în haine de in, care avea la brâu o călimară. Ei au venit şi s-au oprit în apropierea altarului de bronz.
3 Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat dintre heruvimii de unde era şi a venit deasupra pragului Casei. Apoi El l-a chemat pe bărbatul care era îmbrăcat în haine de in şi care avea călimara la brâu. 4 Domnul i-a zis: „Străbate cetatea, străbate Ierusalimul şi fă un semn pe frunţile celor ce suspină şi gem din cauza tuturor urâciunilor care se săvârşesc în mijlocul ei.“
5 Iar celorlalţi le-a zis în auzul urechilor mele: „Străbateţi cetatea în urma lui şi ucideţi! Ochii voştri să nu arate milă şi să nu cruţaţi pe nimeni! 6 Bătrâni şi tineri, fecioare, copii şi femei, pe toţi să-i ucideţi! Însă de toţi aceia care au primit semnul să nu vă atingeţi! Începeţi chiar din Lăcaşul Meu!“ Aşa că ei au început cu bătrânii care erau înaintea Casei.
7 El le-a zis: „Pângăriţi Casa şi umpleţi-i curţile cu morţi! Porniţi!“ Ei au pornit şi au început să ucidă prin cetate. 8 În timp ce ucideau ei, eu am rămas singur. Atunci am căzut cu faţa la pământ şi am strigat, zicând:
– Ah, Stăpâne Doamne! Vei distruge Tu toată rămăşiţa lui Israel, revărsându-Ţi furia peste Ierusalim?
9 – Păcatul Casei lui Iuda şi al Casei lui Israel este mare, mi-a zis El, este foarte mare. Ţara este plină de vărsare de sânge, iar cetatea este plină de nedreptate, căci ei zic: „Domnul a părăsit ţara şi Domnul nu vede!“ 10 De aceea nu voi avea milă de ei şi nu-i voi cruţa, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor.
11 Deodată bărbatul îmbrăcat în haine de in şi cu călimara la brâu s-a întors cu următorul mesaj: „Am făcut cum ai poruncit!“