Responsabilitatea morală este individuală
1Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2„De ce continuaţi să folosiţi această zicală în ţara lui Israel, şi anume:
«Părinţii au mâncat struguri acri,
şi copiilor li s-au strepezit dinţii»?
3Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că nu veţi mai folosi această zicală în Israel! 4Iată că toate sufletele sunt ale Mele. Atât sufletul tatălui, cât şi sufletul fiului sunt ale Mele. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri!
5Omul care este drept, care face judecată şi dreptate, 6care nu mănâncă pe munţi[a], nu-şi ridică ochii spre idolii Casei lui Israel, nu o necinsteşte pe soţia semenului său şi nu se apropie de o femeie în timpul necurăţiei ei, 7care nu asupreşte pe nimeni, dă înapoi datornicului garanţia, nu comite jaf, dă din pâinea lui celui flămând şi îl îmbracă cu o haină pe cel gol, 8care nu împrumută cu dobândă şi nu ia camătă de la nimeni, care îşi fereşte mâna de nelegiuire şi judecă după adevăr între om şi om, 9care urmează hotărârile Mele şi păzeşte rânduielile Mele, lucrând cu credincioşie, un astfel de om drept în mod sigur va trăi, zice Stăpânul Domn.
10Dacă unui astfel de om i se naşte un fiu violent, care varsă sânge sau face oricare din lucrurile acestea 11şi nu face nici unul din lucrurile bune,
ci mănâncă pe munţi, o necinsteşte pe soţia semenului său, 12îl asupreşte pe cel sărac şi pe cel nevoiaş, comite jaf, nu dă înapoi garanţia, îşi ridică ochii spre idoli, săvârşeşte urâciuni, 13dă împrumut cu dobândă şi ia camătă,
oare va trăi un asemenea om? Nu, nu va trăi! Pentru că a săvârşit toate aceste urâciuni, va muri cu siguranţă, iar sângele lui va cădea asupra capului său.
14Dar să zicem că şi lui i se naşte un fiu. Acesta vede toate păcatele pe care le săvârşeşte tatăl său, dar, deşi le vede, totuşi nu le face.
15El nu mănâncă pe munţi, nu-şi ridică ochii spre idolii Casei lui Israel, nu o necinsteşte pe soţia semenului său, 16nu asupreşte pe nimeni, nu reţine garanţia, nu comite jaf, dă din pâinea lui celui flămând şi îl îmbracă cu o haină pe cel gol. 17El îşi fereşte mâna de nelegiuire[b], nu ia dobândă de pe împrumuturi, împlineşte rânduielile Mele şi umblă după hotărârile Mele.
Un astfel de om nu va muri din cauza nelegiuirii tatălui său, ci, în mod sigur, va trăi! 18Dar tatăl său, care s-a îndeletnicit cu asuprirea, care l-a tâlhărit pe fratele său şi care a făcut ce nu este bine în poporul său, omul acela va muri din cauza nelegiuirii sale.
19Voi însă ziceţi: «De ce să nu fie responsabil şi fiul de nelegiuirea tatălui său?» Pentru că fiul a făcut judecată şi dreptate şi pentru că a păzit toate hotărârile Mele şi le-a împlinit! De aceea, în mod sigur el va trăi! 20Sufletul care păcătuieşte, acela va muri! Fiul nu va fi responsabil de nelegiuirea tatălui şi nici tatăl de nelegiuirea fiului. După cum dreptatea celui drept îi va fi de folos doar lui, tot aşa răutatea celui rău se va răsfrânge doar asupra lui.
21Dar dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit, păzeşte toate hotărârile Mele şi face judecată şi dreptate, în mod sigur el va trăi şi nu va muri. 22Toate fărădelegile pe care le-a săvârşit nu i se vor mai aminti! El va trăi din pricina dreptăţii pe care a înfăptuit-o. 23Doresc Eu moartea celui rău? zice Stăpânul Domn. Oare nu doresc mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?
24Tot astfel, dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, asemenea tuturor urâciunilor săvârşite de cel rău, va trăi el oare? Toată dreptatea pe care a înfăptuit-o nu i se va mai aminti. Din cauza necredincioşiei de care a dat dovadă şi din cauza păcatelor pe care le-a săvârşit, el va muri.
25Totuşi, voi ziceţi: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Ascultă, casă a lui Israel! Calea Mea nu este dreaptă? Oare nu căile voastre sunt cele nedrepte? 26Dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, el va muri din pricina aceasta; va muri din pricina nedreptăţii pe care a săvârşit-o.
27Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea în care trăieşte şi face judecată şi dreptate, îşi va salva viaţa. 28Dacă îşi vede starea şi se întoarce de la toate nelegiuirile pe care le-a săvârşit, va trăi cu siguranţă şi nu va muri.
29Voi însă, cei din Casa lui Israel, spuneţi: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Calea Mea nu este dreaptă, casă a lui Israel? Oare nu căile voastre sunt cele nedrepte? 30De aceea vă voi judeca pe fiecare după umbletele voastre, casă a lui Israel, zice Stăpânul Domn. Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca nelegiuirea să nu vă mai fie o pricină de poticnire! 31Aruncaţi de la voi toate fărădelegile pe care le-aţi săvârşit şi faceţi-vă rost de o inimă nouă şi de un duh nou! Pentru ce vrei să mori, casă a lui Israel? 32Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Stăpânul Domn. Întoarceţi-vă deci şi veţi trăi!“