Ierusalimul, nefolositor asemenea lemnului de viţă

¹Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, prin ce se deosebeşte lemnul de viţă de orice altă ramură a vreunui copac din pădure? ³ Se ia lemn de viţă pentru a se face vreo lucrare anume? Se ia cumva lemn de viţă pentru a se face din el măcar un ţăruş, de care să se atârne tot felul de vase? ⁴ Iată că este aruncat în foc să ardă. Iar după ce focul îi arde cele două capete şi îi mistuie mijlocul, mai poate fi el bun pentru vreo lucrare? ⁵ Deci, dacă atunci când era întreg nu s-a putut face nimic din el, cu cât mai puţin acum după ce l-a ars focul şi l-a mistuit!?“

⁶ De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Aşa cum deosebesc lemnul de viţă de lemnul oricărui copac din pădure, ca să-l pun pe foc să fie ars, tot aşa voi face şi cu locuitorii Ierusalimului. ⁷ Îmi voi îndrepta faţa împotriva lor. Din foc au scăpat, dar tot focul îi va mistui! Când Îmi voi îndrepta privirea împotriva lor, veţi şti că Eu sunt Domnul. ⁸ Voi preface ţara într-un pustiu, pentru că au fost necredincioşi, zice Stăpânul Domn.“