Judecată asupra conducătorilor lui Israel

¹Apoi Duhul m-a ridicat şi m-a dus la intrarea dinspre răsărit a Casei Domnului. Şi iată că la intrarea porţii erau douăzeci şi cinci de bărbaţi; printre ei i-am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia, conducătorii poporului. ² Domnul mi-a zis: „Fiul omului, aceştia sunt oamenii care pun la cale răutatea şi dau sfaturi rele în cetatea aceasta. ³ Ei zic: «Nu va fi oare în curând vremea potrivită pentru a zidi case?^[a] Cetatea este cazanul, iar noi suntem carnea!» ⁴ De aceea profeţeşte-le, profeţeşte, fiul omului!“

⁵ Duhul Domnului a venit peste mine şi mi-a zis: „Spune: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Voi, cei din Casa lui Israel, ziceţi astfel, dar Eu vă cunosc gândurile. ⁶ V-aţi înmulţit crimele în cetatea aceasta şi i-aţi umplut străzile cu cei înjunghiaţi!’

⁷ De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Morţii pe care i-aţi întins în mijlocul cetăţii acesteia sunt carnea, iar cetatea este cazanul. Cât despre voi, vă voi scoate din mijlocul cetăţii. ⁸ Vă temeţi de sabie, dar sabie voi aduce peste voi, zice Stăpânul Domn. ⁹ Vă voi scoate din mijlocul cetăţii, vă voi da pe mâna străinilor şi Îmi voi împlini judecăţile împotriva voastră. ¹⁰ Veţi cădea loviţi de sabie, vă voi judeca la hotarul lui Israel şi veţi şti atunci că Eu sunt Domnul. ¹¹ Cetatea aceasta nu va fi cazanul vostru şi nici voi nu-i veţi fi carnea, ci vă voi judeca la hotarul lui Israel. ¹² Veţi şti astfel că Eu sunt Domnul, ale Cărui porunci nu le-aţi urmat şi ale Cărui rânduieli nu le-aţi împlinit, ci aţi făcut după rânduielile neamurilor care vă înconjoară.’»“

¹³ În timp ce profeţeam, Pelatia, fiul lui Benaia, a murit. Atunci am căzut cu faţa la pământ şi am strigat cu glas tare, zicând:

– Ah, Stăpâne Doamne, vei nimici Tu chiar şi rămăşiţa lui Israel?

Promisiunea restaurării rămăşiţei

¹⁴ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:

¹⁵ – Fiul omului, fraţii tăi, fraţii tăi dintre rudele tale^[b] şi toată Casa lui Israel din exil, toţi aceştia sunt cei despre care locuitorii Ierusalimului zic: „S-au îndepărtat de Domnul! Nouă ne-a fost dată ţara aceasta în stăpânire!“

¹⁶ De aceea spune despre ei astfel: „Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Deşi i-am dus departe printre neamuri şi i-am împrăştiat în ţări străine, totuşi le-am fost un Lăcaş, pentru o vreme, în ţările în care au mers.»“

¹⁷ De aceea să le spui astfel: „Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Vă voi strânge dintre popoare, vă voi aduna din ţările în care aţi fost împrăştiaţi şi vă voi da ţara lui Israel.»

¹⁸ Când vor sosi în ea, vor scoate de acolo toţi idolii şi toate urâciunile. ¹⁹ Le voi da o inimă neîmpărţită şi voi pune în ei un duh nou. Voi scoate inima de piatră din trupul lor şi le voi da o inimă de carne, ²⁰ ca astfel să urmeze hotărârile Mele, şi totodată să păzească şi să împlinească rânduielile Mele. Vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor. ²¹ Cât despre aceia a căror inimă umblă după idolii şi urâciunile lor, le voi întoarce umbletele asupra capetelor lor, zice Stăpânul Domn.“

²² După aceea, heruvimii şi-au ridicat aripile, însoţiţi fiind de roţile care erau în apropierea lor; slava Dumnezeului lui Israel era deasupra lor. ²³ Slava Domnului s-a ridicat din mijlocul cetăţii şi s-a oprit pe muntele de la răsăritul cetăţii. ²⁴ Duhul m-a luat şi m-a dus într-o vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, la exilaţii din Caldeea^[c].

După ce a plecat de la mine vedenia pe care o văzusem, ²⁵ am istorisit exilaţilor toate cuvintele Domnului, care-mi fuseseră descoperite.