Slava lui Dumnezeu părăseşte Templul

¹M-am uitat şi iată că peste întinderea care se afla deasupra capetelor heruvimilor se vedea ceva ca o piatră de safir^[a] care semăna la înfăţişare cu un tron. ² El i-a zis bărbatului îmbrăcat în haine de in astfel: „Intră între roţile de sub heruvimi! Umple-ţi apoi mâinile cu cărbunii aprinşi care sunt între heruvimi şi împrăştie-i peste cetate!“ L-am văzut cum se duce.

³ În acest timp, heruvimii stăteau în partea dreaptă a Casei, iar norul umpluse curtea interioară. ⁴ Atunci slava Domnului s-a ridicat dintre heruvimi şi s-a oprit deasupra pragului Casei. Norul a umplut Casa şi strălucirea slavei Domnului a umplut curtea. ⁵ Zgomotul făcut de aripile heruvimilor se auzea până în curtea exterioară şi era ca glasul Dumnezeului Atotputernic^[b] când vorbeşte.

⁶ Când i-a poruncit deci bărbatului îmbrăcat în haine de in să meargă să ia cărbuni aprinşi dintre roţi, dintre heruvimi, acesta s-a dus şi s-a oprit lângă roţi. ⁷ Atunci unul dintre heruvimi a întins mâna spre focul care era între ei, a luat cărbuni şi i-a pus în palma celui cu haine de in; acesta i-a luat şi a plecat. ⁸ Undeva, sub aripile heruvimilor, se vedea ceva ca o mână de om.

⁹ M-am uitat şi iată că în apropierea heruvimilor erau patru roţi, o roată în apropierea unui heruvim şi o roată în apropierea următorului heruvim. Înfăţişarea roţilor era ca strălucirea unei pietre de crisolit. ¹⁰ Cele patru roţi aveau aceeaşi înfăţişare, fiecare având aspectul unei roţi care se afla în mijlocul altei roţi. ¹¹ Când mergeau, ele se puteau deplasa în toate cele patru direcţii fără să se rotească în mers, căci, încotro era îndreptat capul fiecărui heruvim, într-acolo mergeau şi ele, fără să se rotească în mers. ¹² Tot trupul heruvimilor, inclusiv spatele, mâinile, aripile şi roţile – cele patru roţi ale lor – era plin de ochi de jur împrejur. ¹³ Am auzit că roţile erau numite Galgal^[c]. ¹⁴ Fiecare heruvim avea patru feţe: prima faţă era de heruvim, a doua faţă era de om, a treia faţă era de leu, iar a patra faţă era de vultur.

¹⁵ Apoi heruvimii s-au ridicat. Erau aceleaşi fiinţe pe care le văzusem la râul Chebar. ¹⁶ Când mergeau heruvimii, mergeau şi roţile alături de ei, iar când îşi ridicau aripile ca să se înalţe de la pământ, roţile rămâneau tot în apropierea lor. ¹⁷ Când se opreau, se opreau şi ele; când mergeau, mergeau şi ele, căci duhul fiinţelor era în ele.

¹⁸ Slava Domnului a părăsit pragul Casei şi s-a oprit deasupra heruvimilor. ¹⁹ Apoi, sub privirea mea, heruvimii şi-au ridicat aripile şi s-au înălţat de la pământ. Când au plecat ei, au plecat şi roţile împreună cu ei. S-au oprit la intrarea porţii dinspre răsărit a Casei Domnului, slava Dumnezeului lui Israel fiind sus, deasupra lor. ²⁰ Erau aceleaşi fiinţe pe care le văzusem stând sub Dumnezeul lui Israel, la râul Chebar, şi mi-am dat seama că sunt heruvimi. ²¹ Fiecare avea câte patru feţe, câte patru aripi şi ceva de forma unor mâini omeneşti sub aripi. ²² Înfăţişarea feţelor lor era aceeaşi cu a feţelor pe care le văzusem la râul Chebar; aveau aceeaşi înfăţişare şi fiecare mergea în partea în care avea îndreptată faţa.