Prefigurarea exilului

¹Apoi Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, tu locuieşti în mijlocul unei Case răzvrătite. Ei au ochi să vadă, dar nu văd şi au urechi să audă, dar nu aud, căci sunt un neam de răzvrătiţi.

³ De aceea, fiul omului, fă-ţi bagajul ca pentru exil şi, în timpul zilei, de faţă cu ei, fă-te că pleci în captivitate. Pleacă în văzul lor din locuinţa ta spre un alt loc! Poate vor înţelege că sunt o Casă răzvrătită. ⁴ Să-ţi scoţi afară bagajul ca pentru exil, în timpul zilei, ca să te vadă! Apoi să pleci seara, în văzul lor, cum pleacă exilaţii. ⁵ Să faci o gaură în zid de faţă cu ei şi să scoţi bagajul pe acolo. ⁶ Să-l pui pe umăr, în văzul lor, şi să pleci în amurg. Să-ţi acoperi faţa, ca astfel să nu vezi pământul, căci te fac un semn pentru cei din Casa lui Israel.“

⁷ Am făcut cum mi se poruncise. Mi-am scos afară bagajul în timpul zilei, ca pentru exil, iar seara am făcut o gaură în zid cu propriile mele mâini. Am ieşit în amurg şi mi-am pus pe umăr bagajul, în văzul lor.

⁸ Dimineaţa, Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ⁹ „Fiul omului, nu te-a întrebat această Casă a lui Israel, această Casă răzvrătită: «Ce faci?»

¹⁰ Să le spui: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Profeţia aceasta se referă la prinţul din Ierusalim şi la toţi cei din Casa lui Israel care locuiesc acolo.»’ ¹¹ Spune-le astfel: «Eu sunt un semn pentru voi! Cum am făcut eu, aşa li se va face şi lor. Vor merge captivi în exil.

¹² În amurg, prinţul lor îşi va pune pe umăr bagajul ca să plece. El va face o gaură în zid ca să iasă, după care îşi va acoperi faţa ca să nu vadă pământul. ¹³ Eu însă Îmi voi arunca năvodul peste el şi el va fi prins în plasa Mea; îl voi aduce în Babilon, în ţara caldeenilor, fără însă să o poată vedea; şi va muri acolo. ¹⁴ Pe toţi cei din jurul lui – ajutoarele şi toate trupele lui – îi voi împrăştia în toate vânturile şi îi voi urmări cu sabia.

¹⁵ Când îi voi împrăştia printre neamuri şi-i voi risipi în ţări străine, vor şti că Eu sunt Domnul. ¹⁶ Voi scăpa însă de sabie, de foamete şi de molimă un anumit număr de bărbaţi, ca să istorisească despre toate urâciunile lor printre neamurile unde vor ajunge. Şi vor şti atunci că Eu sunt Domnul.»“

¹⁷ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹⁸ „Fiul omului, mănâncă-ţi pâinea tremurând şi bea-ţi apa cu teamă şi nelinişte! ¹⁹ Spune poporului din ţară: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn despre locuitorii Ierusalimului şi despre ţara lui Israel: ‘Îşi vor mânca pâinea cu nelinişte şi îşi vor bea apa cu groază, căci ţara va fi jefuită de toate bunurile ei, din cauza violenţei tuturor celor ce locuiesc în ea. ²⁰ Cetăţile locuite vor fi devastate, iar ţara va deveni o paragină. Şi vor şti atunci că Eu sunt Domnul.’»“

Judecata este aproape

²¹ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ²² „Fiul omului, ce este cu proverbul acesta pe care-l spuneţi în ţara lui Israel: «Zilele se lungesc şi fiecare viziune rămâne neîmplinită!»? ²³ De aceea spune-le astfel: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Voi face să înceteze acest proverb şi nu-l vor mai spune în Israel!’» În schimb, spune-le astfel: «Zilele se scurtează şi fiecare viziune se va împlini. ²⁴ Căci nu vor mai fi viziuni false şi nici preziceri linguşitoare în mijlocul Casei lui Israel. ²⁵ Eu, Domnul, vorbesc, iar cuvântul pe care-l spun se va împlini şi nu va mai întârzia, deoarece chiar în zilele tale, Casă răzvrătită, voi împlini ceea ce am spus! zice Stăpânul Domn.»“

²⁶ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ²⁷ „Fiul omului, cei din Casa lui Israel spun că viziunea pe care o vezi tu se va împlini peste mult timp şi că tu, de fapt, profeţeşti cu privire la nişte vremuri îndepărtate.

²⁸ De aceea spune-le astfel: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Nu va mai întârzia nici un cuvânt de-al Meu! Ceea ce am spus se va împlini! zice Stăpânul Domn.’»“