Ezechiel 2

1El mi-a zis: „Fiul omului, stai în picioare şi-ţi voi vorbi!“ Când mi-a vorbit, a venit un vânt spre mine şi m-a făcut să stau în picioare; şi am ascultat la Cel Ce-mi vorbea. El mi-a mai zis: „Fiul omului, Eu te trimit la israeliţi, la aceste neamuri răzvrătite care s-au ridicat împotriva Mea! Atât ei, cât şi strămoşii lor s-au răzvrătit împotriva Mea până în ziua de azi. Fiii la care te trimit Eu au feţe aspre şi inimi împietrite. Tu însă să le spui: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn Atunci fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, – căci sunt o Casă răzvrătită –, vor şti totuşi că în mijlocul lor se află un profet.

Cât despre tine, fiul omului, să nu te temi nici de ei, nici de cuvintele lor! Chiar dacă spinii şi mărăcinii cresc lângă tine şi chiar dacă locuieşti printre scorpioni, să nu te temi de cuvintele lor şi să nu te înspăimânţi de feţele lor, căci ei sunt o Casă răzvrătită. Să le vorbeşti cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta – căci ei sunt nişte răzvrătiţi. Totodată, fiul omului, ascultă ce am să-ţi spun! Nu fi răzvrătit ca această Casă răzvrătită! Deschide gura şi mănâncă ceea ce-ţi voi da!“

M-am uitat şi am văzut o mână întinsă spre mine, iar în ea am văzut sulul unui document. 10 El l-a desfăşurat înaintea mea. Sulul era scris pe ambele părţi, fiind plin de plângeri, bocete şi vaiete.