Isus vindecă un demoniac

¹Au ajuns de cealaltă parte a mării, în ţinutul gherasenilor^[a]. ² Când a coborât Isus din barcă, L-a întâlnit imediat un om care ieşea din morminte şi care era stăpânit de un duh necurat. ³ Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat nici chiar cu un lanţ. ⁴ Fusese de multe ori legat cu lanţuri şi cu cătuşe, dar rupsese lanţurile şi sfărâmase cătuşele şi nimeni nu-l putea stăpâni. ⁵ Toată noaptea şi toată ziua era prin morminte sau prin munţi, urlând şi tăindu-se cu pietre. ⁶ Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat ⁷ şi a strigat cu glas tare:

– Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei chinui!

⁸ Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din acest om!“

⁹ Isus l-a întrebat:

– Care-ţi este numele?

– Numele meu este „Legiune“^[b], pentru că suntem mulţi, I-a răspuns el.

¹⁰ Şi Îl ruga mult pe Isus să nu-l trimită afară din ţinutul acela.^[c]

¹¹ Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau. ¹² Duhurile necurate L-au rugat pe Isus:

– Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei!

¹³ Şi El le-a dat voie. Duhurile necurate au ieşit din om şi au intrat în porci. Atunci turma, în jur de două mii de porci, s-a repezit pe râpă în jos, în mare, şi s-a înecat în mare.

¹⁴ Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi în cătune. Şi oamenii au venit să vadă ce s-a întâmplat. ¹⁵ Când au ajuns la Isus şi l-au văzut pe cel care fusese demoniac şi avusese în el legiunea de duhuri necurate, stând jos, îmbrăcat şi cu mintea întreagă, s-au înspăimântat. ¹⁶ Cei ce văzuseră ce s-a întâmplat cu cel demoniac şi cu porcii le-au povestit totul. ¹⁷ Atunci ei au început să-L roage pe Isus să plece din regiunea lor.

¹⁸ În timp ce Isus se suia în barcă, cel ce fusese demoniac Îl ruga să-l lase să rămână cu El, ¹⁹ dar Isus nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Du-te acasă, la ai tăi, şi povesteşte-le cât de mult a făcut Domnul pentru tine şi cum a avut milă de tine!“^{[d] 20} El a plecat şi a început să vestească prin Decapolis^[e] cât de mult făcuse Isus pentru el. Şi toţi se minunau.

Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe

²¹ Isus a traversat iarăşi marea (cu barca)^[f]. Apoi, în timp ce era pe malul mării, s-a adunat la El o mare mulţime de oameni. ²² A venit la El unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair. Când L-a văzut, a căzut la picioarele Lui ²³ şi L-a rugat fierbinte: „Fetiţa mea este pe moarte. Vino şi pune-Ţi mâinile peste ea ca să fie vindecată şi să trăiască!“ ²⁴ Isus a plecat împreună cu el.

O mare mulţime de oameni Îl urma şi se îmbulzea în El. ²⁵ Acolo era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge. ²⁶ Ea îndurase multe din partea multor doctori şi cheltuise tot ce avusese fără vreun folos, ba dimpotrivă, se îmbolnăvise mai rău. ²⁷ Auzind despre Isus, a venit în mulţime, prin spate, şi s-a atins de haina Lui. ²⁸ Căci îşi zicea: „Dacă aş putea să mă ating măcar de haina Lui, voi fi vindecată!“ ²⁹ Imediat izvorul sângelui ei a secat şi ea a simţit în trup că fusese vindecată de boala ei.

³⁰ Isus şi-a dat seama imediat că din El ieşise o putere şi, întorcându-Se spre mulţime, a întrebat:

– Cine s-a atins de hainele Mele?

³¹ Ucenicii I-au zis:

– Vezi că mulţimea se îmbulzeşte în Tine şi mai întrebi: „Cine M-a atins?“

³² El însă se uita de jur-împrejur ca s-o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. ³³ Atunci femeia, ştiind ce i se întâmplase, a venit înfricoşată şi tremurând, şi a căzut înaintea Lui, spunându-I tot adevărul. ³⁴ Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat! Du-te în pace şi fii vindecată de boala ta!“

³⁵ În timp ce El vorbea, au venit câţiva din casa conducătorului sinagogii şi i-au zis acestuia: „Fiica ta este moartă. De ce-L mai deranjezi pe Învăţător?“ ³⁶ Însă Isus, fără să ia în seamă cuvintele lor, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme! Crede doar!“ ³⁷ N-a dat voie nimănui să-L însoţească în afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov. ³⁸ Când au ajuns ei la casa conducătorului sinagogii, Isus a văzut acolo multă larmă şi pe cei ce plângeau şi boceau zgomotos. ³⁹ El a intrat şi le-a zis: „De ce faceţi atâta larmă şi plângeţi? Copilul nu este mort, ci doarme!“ ⁴⁰ Ei însă râdeau de El. Isus i-a scos pe toţi afară, i-a luat pe tatăl copilului, pe mama acestuia şi pe cei ce erau cu El şi a intrat acolo unde era copilul. ⁴¹ A apucat copilul de mână şi i-a zis: „Talita kum!“, care tradus înseamnă^[g]: „Fetiţo, ţie îţi zic, scoală-te!“ ⁴² Fetiţa s-a ridicat imediat şi a început să meargă; ea era în vârstă de doisprezece ani. Atunci^[h] ei au înmărmurit de tot. ⁴³ Isus le-a poruncit insistent ca nimeni să nu ştie despre aceasta şi le-a spus să-i dea fetiţei ceva să mănânce.