Pilda semănătorului
1Isus a început din nou să dea învăţătură lângă mare. Se adunase o mulţime aşa de mare în jurul Lui, încât El a trebuit să se suie şi să stea într-o barcă, pe mare, în timp ce întreaga mulţime se afla lângă mare, pe ţărm. 2El îi învăţa multe lucruri în pilde şi în învăţătura Lui le spunea:
3„Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene! 4În timp ce semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. 5O altă parte a căzut în locuri stâncoase, unde nu avea pământ mult. A răsărit repede, pentru că nu avea pământ adânc, 6dar când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat. 7O altă parte a căzut între spini, iar spinii au crescut şi au sufocat-o, aşa că nu a dat rod. 8Alta însă a căzut în pământ bun şi a dat rod care s-a înălţat şi a crescut: un grăunte a rodit treizeci, altul – şaizeci şi altul – o sută.“
9Apoi le zicea: „Cine are urechi de auzit, să audă!“
10Când a fost singur, cei din jurul Lui împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre pilde. 11El le-a zis: „Vouă v-a fost dată taina[a] Împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate li se spun în pilde, 12pentru ca
«Să privească mereu, dar să nu priceapă
şi să asculte întruna, dar să nu înţeleagă,
ca nu cumva să se întoarcă la Mine şi să fie iertaţi!»“[b]
13Apoi le-a zis: „Dacă nu înţelegeţi această pildă, cum veţi înţelege toate celelalte pilde? 14Semănătorul seamănă Cuvântul. 15Sămânţa de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt cei care aud Cuvântul, dar vine imediat Satan[c] şi ia Cuvântul care a fost semănat în ei. 16Sămânţa semănată în locuri stâncoase sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie, 17dar nu au rădăcină în ei, ci durează doar pentru o vreme. Şi când vine necazul sau persecuţia din pricina Cuvântului, ei se poticnesc imediat. 18O altă sămânţă, care este cea semănată între spini, sunt cei care aud Cuvântul, 19dar îngrijorările vieţii, înşelăciunea bogăţiei şi poftele pentru alte lucruri intră în ei, sufocă Cuvântul şi acesta devine neroditor. 20Sămânţa semănată în pământul cel bun sunt cei care aud Cuvântul, îl primesc şi aduc rod: unul – treizeci, altul – şaizeci şi altul – o sută.“
Pilda felinarului
21El le-a mai zis: „Oare se aduce felinarul ca să fie pus sub un obroc sau sub un pat?! Nu este adus el ca să fie pus pe un suport? 22Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit şi nu este nimic tăinuit care nu va ieşi la iveală! 23Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!
24Fiţi atenţi la ceea ce auziţi! Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura şi vi se va adăuga şi mai mult! 25Căci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are i se va lua chiar şi ce are!“
Pilda cu sămânţa care creşte
26El a mai zis:
„Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca şi cu un om care aruncă sămânţă în pământ. 27Fie că el doarme noaptea sau este treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum. 28Pământul rodeşte de la sine – mai întâi firul verde, apoi spicul, iar apoi întregul bob de grâu în spic. 29Când grâul este copt, pune imediat secera în el, pentru că a sosit secerişul.“
Pilda bobului de muştar
30El a mai zis:
„Cu ce să asemănăm Împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce pildă am putea s-o descriem? 31Ea este ca un bob de muştar, care, atunci când este semănat în pământ, este cel mai mic dintre toate seminţele[d] de pe pământ, 32dar după ce este semănat, el creşte, ajunge mai mare[e] decât toate zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa încât păsările îşi pot face cuibul la umbra lor.“
33Şi prin multe astfel de pilde El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să-l asculte[f]. 34Nu le vorbea deloc fără să folosească vreo pildă. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile.
Isus linişteşte furtuna
35În aceeaşi zi, când s-a lăsat seara, le-a zis: „Să traversăm în partea cealaltă!“ 36Au lăsat mulţimea şi L-au luat aşa cum era, în barcă. Împreună cu El mai erau şi alte bărci. 37S-a stârnit o furtună foarte puternică,[g] care arunca valurile asupra bărcii, aşa încât barca era aproape plină cu apă. 38El era în partea din spate a bărcii, dormind pe căpătâi. L-au trezit şi I-au spus: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?!“ 39El S-a sculat, a mustrat vântul şi a zis mării: „Taci! Linişteşte-te!“ Vântul s-a oprit şi s-a făcut o linişte mare. 40Apoi le-a zis: „De ce sunteţi atât de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?“ 41Ei s-au înfricoşat foarte tare şi-şi ziceau unii altora: „Cine este Acesta, de-L ascultă până şi vântul, şi marea?“