Isus hrăneşte peste patru mii de oameni

¹În zilele acelea s-a adunat din nou o mare mulţime de oameni şi nu aveau ce să mănânce. Isus i-a chemat pe ucenici şi le-a zis:

² – Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când stau cu Mine şi nu au ce să mănânce, ³ iar dacă-i las să plece acasă flămânzi, vor leşina pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe.

⁴ Ucenicii I-au zis:

– De unde ar putea lua cineva pâini aici, în pustie, ca să-i sature pe aceşti oameni?

⁵ Isus i-a întrebat:

– Câte pâini aveţi?

– Şapte, I-au răspuns ei.

⁶ Isus a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. Apoi a luat cele şapte pâini, a adus mulţumiri, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, iar ei le-au împărţit mulţimii. ⁷ Mai aveau şi câţiva peştişori; El i-a binecuvântat şi a zis să fie împărţiţi şi aceştia. ⁸ Au mâncat şi s-au săturat; şi au adunat şapte coşuri pline cu firimiturile rămase. ⁹ Cei ce mâncaseră erau în jur de patru mii de bărbaţi. După ce le-a dat drumul, ¹⁰ Isus S-a suit imediat în barcă împreună cu ucenicii Lui şi s-au dus în părţile Dalmanutei.^[a]

Fariseii cer un semn

¹¹ Fariseii au venit la El, au început să stea de vorbă cu El şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut să le arate un semn din cer^[b]. ¹² Isus a oftat adânc în duhul Său şi a zis: „De ce cere această generaţie un semn? Adevărat vă spun că acestei generaţii nu i se va da nici un semn.“ ¹³ Apoi i-a lăsat, S-a suit iarăşi în barcă şi S-a dus de cealaltă parte a mării.

Drojdia fariseilor şi a lui Irod

¹⁴ Ucenicii uitaseră să ia pâini şi nu aveau cu ei în barcă decât o pâine. ¹⁵ Isus i-a avertizat şi le-a zis: „Fiţi atenţi şi feriţi-vă de drojdia fariseilor şi de drojdia lui Irod!“

¹⁶ Ei au început să vorbească unii cu alţii şi să spună: „Ne zice aşa pentru că nu avem pâini!“ ¹⁷ Înţelegând aceasta, Isus le-a zis:

– De ce vorbiţi între voi că n-aveţi pâini? Tot nu pricepeţi, nici nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită? ¹⁸ Aveţi ochi, dar nu vedeţi şi aveţi urechi, dar nu auziţi?^[c] Nu vă mai amintiţi, ¹⁹ atunci când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, câte coşuri pline cu firimituri aţi adunat?

– Douăsprezece, I-au răspuns ei.

²⁰ – Iar când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi adunat?

– Şapte, au răspuns ei.

²¹ Atunci El le-a zis:

– Tot nu înţelegeţi?

Isus vindecă un orb la Betsaida

²² Au venit în Betsaida. I-au adus un orb şi L-au rugat să Se atingă de el. ²³ Isus l-a luat pe orb de mână şi l-a dus afară din sat. A scuipat pe ochii acestuia, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat:

– Vezi ceva?

²⁴ Omul s-a uitat şi a zis:

– Văd nişte oameni, dar mi se par ca nişte copaci care umblă!

²⁵ Atunci Isus Şi-a pus din nou mâinile peste ochii acestuia, iar omul a privit ţintă şi i-a revenit vederea; acum el vedea toate lucrurile clar. ²⁶ Isus l-a trimis acasă, spunându-i:

– Să nu intri în sat (şi nici să nu spui cuiva în sat)^[d]!

Mărturisirea de credinţă a lui Petru

²⁷ Isus şi ucenicii Lui s-au dus spre satele Cezareii lui Filip^[e]. Pe drum, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi:

– Cine zic oamenii că sunt Eu?

²⁸ Ei I-au răspuns:

– Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii zic că eşti Ilie, iar alţii zic că eşti unul dintre profeţi.

²⁹ – Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? i-a mai întrebat El.

Petru a răspuns:

– Tu eşti Cristosul!

³⁰ Isus i-a avertizat să nu spună nimănui despre El.

Isus vorbeşte despre moartea şi învierea Sa

³¹ Apoi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere mult^[f] şi să fie respins de către bătrâni^[g], de către conducătorii preoţilor şi de către cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie. ³² Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre.

³³ Dar Isus S-a întors, s-a uitat la ucenicii Săi şi l-a mustrat pe Petru, zicând: „Înapoia Mea, Satan^[h], căci tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor!“

³⁴ Apoi a chemat mulţimea şi pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze! ³⁵ Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa^[i], o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, o va salva. ³⁶ Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? ³⁷ Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? ³⁸ Căci de cel ce îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, în această generaţie adulteră şi păcătoasă, de acela Îi va fi ruşine şi Fiului Omului când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.“