Proverbe 14

¹Orice femeie înţeleaptă îşi zideşte casa,
    dar cea proastă o dărâmă cu înseşi mâinile ei.

² Cine umblă cu dreptate se teme de Domnul,
    dar cel ce merge pe căi strâmbe Îl dispreţuieşte.

³ Vorbirea prostului aduce o nuia pentru spinarea lui,
    dar cei înţelepţi sunt protejaţi de buzele lor.

⁴ Unde nu sunt boi, ieslea este goală,
    dar puterea boilor aduce belşug de roade.

⁵ Martorul adevărat nu înşală,
    dar un martor mincinos spune numai minciuni.

⁶ Batjocoritorul caută înţelepciunea dar n-o găseşte,
    însă pentru cel priceput cunoştinţa este un lucru uşor.

⁷ Depărtează-te de omul prost
    pentru că nu vei găsi cunoştinţă pe buzele lui!

⁸ Înţelepciunea celui prudent îl face să-şi înţeleagă căile,
    dar prostia proştilor înşală.

⁹ Proştii glumesc cu păcatul^[a],
    dar între cei drepţi este bunăvoinţă.

¹⁰ Inima îşi cunoaşte necazurile ei
    şi nici un străin nu poate lua parte la bucuria ei.

¹¹ Casa celor răi va fi distrusă,
    dar cortul celor drepţi va înflori.

¹² Există o cale ce pare dreaptă omului,
    dar la urmă duce spre moarte.

¹³ Chiar şi în mijlocul râsului inima poate fi îndurerată,
    iar bucuria poate sfârşi în întristare.

¹⁴ Cel cu inima rătăcită va fi pedepsit pentru căile lui,
    iar omul bun va primi o răsplată pentru ale lui.

¹⁵ Cel naiv crede orice cuvânt,
    dar cel prudent îşi gândeşte bine paşii.

¹⁶ Omul înţelept se teme de Domnul şi evită răul,
    dar cel prost este insolent şi prea încrezător în sine.

¹⁷ Cel iute la mânie face prostii
    şi omul cu intenţii rele este dispreţuit.

¹⁸ Cei naivi moştenesc prostie,
    dar cei prudenţi sunt încununaţi cu ştiinţă.

¹⁹ Oamenii răi se vor pleca înaintea celor buni
    şi cei ticăloşi se vor pleca la porţile celui drept.

²⁰ Săracul este evitat chiar şi de semenii lui,
    dar bogatul are mulţi prieteni.

²¹ Cine îşi dispreţuieşte semenii păcătuieşte,
    dar binecuvântat este cine are milă de cel nevoiaş.

²² Nu se rătăcesc cei ce plănuiesc răul?
    Cei ce plănuiesc binele însă găsesc bunătate şi credincioşie.

²³ În orice muncă grea există şi un câştig,
    dar a vorbi doar duce numai la sărăcie.

²⁴ Bogăţia este o coroană pentru cei înţelepţi,
    dar prostia proştilor rodeşte prostie^[b].

²⁵ Martorul sincer salvează vieţi,
    dar martorul fals este înşelător.

²⁶ Cine se teme de Domnul are o fortăreaţă sigură,
    şi El va fi un refugiu pentru copiii lui.

²⁷ Frica de Domnul este un izvor de viaţă,
    îndepărtând omul de la cursele morţii.

²⁸ Poporul numeros este slava regelui,
    dar, fără supuşi, prinţul este ruinat.

²⁹ Cel răbdător are mare pricepere,
    dar cine este iute la mânie face prostii.

³⁰ O inimă liniştită este viaţa trupului,
    dar invidia este putrezirea oaselor.

³¹ Cine asupreşte pe sărac dispreţuieşte pe Creatorul său,
    dar cine are milă de nevoiaş Îl onorează pe Dumnezeu.

³² Cel rău este doborât de răutatea lui,
    dar cel drept chiar şi la moarte are un refugiu.

³³ Înţelepciunea se odihneşte în mintea celui priceput
    şi chiar printre proşti se lasă cunoscută^[c].

³⁴ Dreptatea înalţă un neam,
    dar păcatul este o ruşine pentru orice popor.

³⁵ Bunăvoinţa regelui este pentru slujitorul priceput,
    dar mânia lui este pentru cel care-l face de ruşine.