Proverbe 17

¹Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în pace şi în linişte,
    decât o casă plină de petreceri^[a] şi cu ceartă.

² Un sclav înţelept va domni peste un fiu care aduce ruşine
    şi va avea parte de moştenire ca unul din fraţi.

³ Creuzetul este pentru argint şi cuptorul pentru aur,
    dar Cel Ce testează inima este Domnul.

⁴ Cel ce face răul ascultă de buzele înşelătoare
    şi cel mincinos dă atenţie limbii răutăcioase.

⁵ Cine îl batjocoreşte pe sărac Îl dispreţuieşte pe Creatorul lui;
    cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.

⁶ Nepoţii sunt cununa bătrânilor,
    iar părinţii sunt slava copiilor lor.

⁷ Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun,
    cu atât mai puţin buzele mincinoase pentru un nobil.

⁸ Mita este o piatră preţioasă în ochii celui ce o oferă;
    orice face, el reuşeşte.

⁹ Cine acoperă o jignire caută dragostea,
    dar cine o aminteşte mereu dezbină pe cei mai buni prieteni.

¹⁰ O mustrare pătrunde mai mult pe cel priceput
    decât o sută de lovituri pe cel prost.

¹¹ Cel rău este înclinat doar spre revoltă;
    un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

¹² Mai bine să întâlneşti o ursoaică prădată de puii ei,
    decât un prost în nesăbuinţa lui.

¹³ Dacă un om întoarce rău pentru bine,
    nici răul nu-i va părăsi casa.

¹⁴ Începutul unei certe este ca ruperea unui stăvilar de apă;
    de aceea, opreşte cearta înainte de a se înteţi!

¹⁵ Cel ce îndreptăţeşte pe cel rău şi cel ce condamnă pe cel drept
    sunt amândoi o urâciune înaintea Domnului.

¹⁶ Ce folos au banii în mâna celui prost?
    Ca să cumpere înţelepciunea? Dar n-are minte …

¹⁷ Prietenul iubeşte oricând,
    iar fratele s-a născut să fie alături în necaz.

¹⁸ Omul nechibzuit dă garanţie
    şi girează pentru semenul său.

¹⁹ Cine iubeşte cearta iubeşte păcatul;
    cine construieşte o poartă înaltă îşi atrage distrugerea.

²⁰ Cel cu inima necinstită nu are parte de bine
    şi cel cu limba înşelătoare cade în necaz.

²¹ Cine naşte un prost va avea întristare
    şi tatăl unui nebun nu va avea bucurie.

²² O inimă veselă este un bun leac,
    dar un duh mâhnit usucă oasele.

²³ Cel rău acceptă mita pe ascuns,
    ca să corupă căile dreptăţii.

²⁴ Înţelepciunea este înaintea omului priceput,
    dar ochii prostului o caută la capătul pământului.

²⁵ Un fiu prost aduce întristare tatălui său
    şi amărăciune celei ce l-a născut.

²⁶ Nu este bine să pedepseşti pe cel nevinovat,
    nici să loveşti pe cei nobili din cauza integrităţii lor.

²⁷ Un om înzestrat cu ştiinţă îşi înfrânează cuvintele
    şi cel înţelept are un duh calm.^[b]

²⁸ Chiar şi un prost este considerat înţelept dacă tace
    şi priceput dacă-şi ţine gura.