Proverbe 1

¹Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,

² pentru a cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura,
    pentru a înţelege cuvintele cunoaşterii,
³ pentru a primi îndrumare în ce priveşte chibzuinţa,
    dreptatea, judecata şi nepărtinirea
⁴ pentru a da agerime^[a] celui neştiutor^[b],
    iar tânărului – cunoştinţă şi prudenţă,
⁵ pentru ca cel înţelept să asculte şi să-şi sporească cunoaşterea,
    iar cel cu discernământ să primească îndrumare
⁶ pentru a înţelege un proverb sau o pildă,
    pentru a pricepe cuvintele şi ghicitorile înţelepţilor.

⁷ Frica de Domnul este începutul cunoaşterii,
    dar nebunii^[c] dispreţuiesc înţelepciunea şi disciplinarea.

¹⁰ Fiul meu, dacă nişte păcătoşi vor să te ademenească
    nu te lăsa înduplecat de ei.
¹¹ Dacă-ţi vor spune: „Vino cu noi!
    Haidem să stăm la pândă ca să vărsăm sânge,
        să întindem fără motiv curse celui nevinovat!
¹² Haidem să-i înghiţim de vii ca Locuinţa Morţilor^[d]
    şi întregi ca pe cei ce se coboară în groapă!
¹³ Vom câştiga tot felul de lucruri scumpe
    şi ne vom umple casele cu pradă.
¹⁴ Pune partea ta cu noi
    şi vom avea o pungă împreună!“
¹⁵ Fiul meu, să nu mergi împreună cu ei,
    abate-ţi piciorul de pe căile lor,
¹⁶ căci picioarele lor aleargă spre rău
    şi se grăbesc să verse sânge.
¹⁷ Este însă atât de zadarnic să se arunce plasa
    în văzul tuturor păsărilor!
¹⁸ Căci aceştia îşi pândesc însăşi viaţa lor,
    îşi întind curse înseşi sufletelor lor.

¹⁹ Aceasta este soarta tuturor celor ce umblă după câştig necinstit;
    el curmă viaţa celor ce şi-l însuşesc.

²² „Nesăbuiţilor, până când veţi iubi prostia?
    Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
        şi vor urî proştii cunoaşterea?
²³ Dacă v-aţi întoarce la mustrarea mea,
    aş revărsa duhul meu peste voi
        şi v-aş dezvălui cuvintele mele.
²⁴ Dar pentru că mă respingeţi când vă chem,
    iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,
²⁵ pentru că ignoraţi toate sfaturile mele
    şi nu primiţi mustrările mele,
²⁶ de aceea şi eu voi râde când vă va lovi dezastrul,
    îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,
²⁷ când spaima vă va cuprinde ca o furtună
    şi nenorocirea va veni ca o rafală de vânt,
        când necazul şi suferinţa vă vor copleşi.

²⁸ Atunci mă vor chema dar nu voi răspunde,
    mă vor căuta dar nu mă vor găsi.
²⁹ Pentru că au urât cunoştinţa
    şi n-au ales frica de Domnul,
³⁰ pentru că n-au acceptat sfaturile mele
    şi au dispreţuit toate mustrările mele,
³¹ de aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor
    şi se vor sătura cu roada planurilor lor.
³² Căci încăpăţânarea îi ucide pe cei nesăbuiţi
    şi mulţumirea de sine îi distruge pe cei proşti;
³³ dar cel ce mă ascultă va locui în siguranţă,
    va trăi liniştit, fără să-l apuce groaza de vreun rău.“