Osea 10

¹„Israel era o vie mănoasă
    care dădea roade pentru sine.
Cu cât avea mai multe roade,
    cu atât îşi înmulţea altarele;
cu cât îi era mai bogată ţara,
    cu atât îşi înfrumuseţa mai mult stâlpii sacri.
² Inima le este împărţită.
    Acum dar să-şi poarte osânda!
El le va dărâma altarele
    şi le va distruge stâlpii sacri.

³ Apoi vor zice: «Nu avem rege
    pentru că nu ne-am temut de Domnul!
Dar şi dacă am avea un rege,
    ce ar putea face acesta pentru noi?»
⁴ Ei rostesc cuvinte fără rost
    şi, cu jurăminte false,
        încheie legăminte.
De aceea litigiile răsar
    ca pelinul pe brazdele ogorului.
⁵ Locuitorii Samariei sunt înmărmuriţi
    din pricina viţelului din Bet-Aven^[a].
Atât poporul lui,
    cât şi preoţii lui îl jelesc –
cei care s-au bucurat de gloria lui –
    căci este luat de la ei şi dus în exil.
⁶ Da, chiar el va fi dus în Asiria,
    drept tribut pentru măreţul împărat^[b].
Ruşinea îl va cuprinde pe Efraim
    şi Israel se va ruşina de idolul său^[c].
⁷ Samaria va fi distrusă,
    iar regele ei va fi ca o crenguţă dusă de ape.
⁸ Înălţimile răutăţii^[d], unde a păcătuit Israel,
    vor fi nimicite.
Spini şi mărăcini vor creşte
    pe altarele lor.
Atunci vor începe să zică munţilor: «Acoperiţi-ne!»
    şi dealurilor: «Cădeţi peste noi!»

⁹ Încă de pe vremea Ghivei
    ai început să păcătuieşti, Israele,
        şi ai continuat tot aşa!^[e]
Oare nu i-a prăpădit războiul
    pe nelegiuiţii din Ghiva?^[f]
10 Când voi dori,^[g] îi voi disciplina!
    Popoarele vor fi strânse împotriva lor,
        ca să-i lege pentru îndoita lor fărădelege!
¹¹ Efraim este o juncă deprinsă la jug,
    căreia îi place să treiere.
De aceea îi voi pune un jug
    pe gâtul ei frumos.
Eu voi mâna Efraimul,
    Iuda va trebui să are,
        iar Iacov va trebui să grăpeze.
¹² Semănaţi dreptatea
    şi seceraţi roada îndurării!
Desţeleniţi-vă un ogor nou,
    căci este vremea să-L căutaţi pe Domnul,
până când El va veni
    şi va turna dreptatea peste voi.
¹³ Aţi cultivat însă răutatea
    şi aţi secerat nedreptatea;
        aţi mâncat rodul minciunii.
Pentru că te-ai încrezut în căile tale^[h]
    şi în mulţimea vitejilor tăi,
¹⁴ de aceea un strigăt de luptă se va ridica împotriva poporului tău
    şi toate fortăreţele tale vor fi devastate,
aşa cum a devastat Şalman Bet-Arbel^[i], cu prilejul războiului,
    când mamele au fost măcelărite peste copiii lor.
¹⁵ Tot aşa vă va face şi vouă, celor din Betel,
    căci răutatea voastră este fără măsură!
Până în zorii zilei,
    regele lui Israel va fi distrus cu desăvârşire.“