Daruri suplimentare diferitelor jertfe

¹Domnul i-a zis lui Moise: ² „Spune-le israeliţilor: «Când veţi intra în ţara în care veţi locui, pe care v-o voi da, ³ şi veţi aduce Domnului o jertfă mistuită de foc – fie o ardere de tot, fie o jertfă pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau un dar de bunăvoie sau o jertfă cu ocazia sărbătorilor periodice – ca să faceţi din cirezile sau turmele voastre o aromă plăcută Domnului, ⁴ cel care va aduce Domnului o astfel de jertfă va trebui să aducă şi un dar de mâncare dintr-o zecime de efă^[a] de făină aleasă, amestecată cu un sfert de hin^[b] de ulei. ⁵ Pentru fiecare miel adus ca jertfă sau ca ardere de tot, să aducă şi un sfert de hin de vin ca jertfă de băutură. ⁶ Pentru fiecare berbec să aducă şi un dar de mâncare din două zecimi de efă^[c] de făină aleasă, amestecată cu o treime de hin^[d] de ulei, ⁷ şi o jertfă de băutură dintr-o treime de hin de vin, de o aromă plăcută Domnului. ⁸ Când vor aduce un bou ca jertfă sau ca ardere de tot pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau ca jertfă de pace^[e] în cinstea Domnului, ⁹ să aducă împreună cu boul un dar de mâncare din trei zecimi de efă^[f] de făină aleasă, amestecată cu o jumătate de hin^[g] de ulei ¹⁰ şi o jertfă de băutură din jumătate de hin de vin ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.

¹¹ Aşa să se facă pentru fiecare bou sau berbec sau pentru fiecare dintre miei sau iezi. ¹² Aşa să se facă pentru fiecare în parte, oricare ar fi numărul lor.

¹³ Aşa să facă orice băştinaş care îşi va aduce jertfa mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. ¹⁴ Dacă vreun străin care locuieşte cu voi sau care se naşte printre voi de-a lungul generaţiilor, va dori să aducă o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului, el va trebui să facă aşa cum faceţi voi. ¹⁵ Să fie o singură poruncă pentru toată adunarea, atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte printre voi, o poruncă veşnică pentru toate generaţiile; şi voi şi străinul veţi fi la fel înaintea Domnului. ¹⁶ Să fie aceeaşi lege şi aceeaşi poruncă atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte cu voi.»“

¹⁷ Domnul i-a zis lui Moise: ¹⁸ „Spune-le israeliţilor: «După ce veţi ajunge în ţara în care vă duc, ¹⁹ când veţi mânca din pâinea ţării, să aduceţi Domnului o jertfă prin ridicare. ²⁰ Din prima parte a aluatului să aduceţi o turtă ca jertfă prin ridicare; să o aduceţi aşa cum aduceţi o jertfă prin ridicare din aria de treierat. ²¹ În toate generaţiile să aduceţi Domnului această jertfă din prima parte a aluatului vostru.

Jertfe pentru păcatul fără voie

²² Dacă păcătuiţi fără voie, neîmplinind toate aceste porunci pe care Domnul i le-a spus lui Moise ²³ – tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise, din ziua în care Domnul v-a dat porunci şi până acum, tot ce v-a spus de-a lungul generaţiilor – ²⁴ deci dacă adunarea a păcătuit fără voie, fără să-şi dea seama, atunci toată adunarea să aducă un viţel ca ardere de tot de o aromă plăcută Domnului, împreună cu un dar de mâncare potrivit poruncii şi un ţap ca jertfă pentru păcat. ²⁵ Preotul să facă ispăşire pentru toată adunarea israeliţilor şi ei vor fi iertaţi; căci au păcătuit fără voie şi şi-au adus atât jertfa, adică jertfa mistuită de foc pentru Domnul, cât şi jertfa de ispăşire înaintea Domnului pentru păcatul pe care l-au săvârşit. ²⁶ Toată adunarea israeliţilor va fi iertată, atât ei, cât şi străinii care locuiesc în mijlocul lor, pentru că tot poporul a păcătuit fără voie.

²⁷ Dacă cineva păcătuieşte fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat. ²⁸ Preotul să facă ispăşire înaintea Domnului pentru cel care a păcătuit fără voie şi după ce va face ispăşire pentru el, va fi iertat. ²⁹ Să fie aceeaşi lege pentru toţi aceia care păcătuiesc fără voie, atât pentru băştinaşul dintre israeliţi, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor.

³⁰ Însă cel ce păcătuieşte cu voie^[h] – indiferent dacă este băştinaş sau străin – Îl huleşte pe Domnul; omul acela va trebui să fie nimicit din mijlocul poporului. ³¹ Fiindcă a dispreţuit Cuvântul Domnului şi a încălcat porunca Lui, omul acela să fie nimicit pe deplin şi să-şi poarte vina.»“

Pedeapsa pentru călcarea Sabatului

³² În timp ce israeliţii erau în pustie, au găsit un om adunând vreascuri în ziua de Sabat. ³³ Cei care-l găsiseră adunând vreascuri l-au adus înaintea lui Moise, a lui Aaron şi a întregii adunări. ³⁴ Pentru că încă nu era clar ce trebuie să i se facă, l-au pus sub pază. ³⁵ Domnul i-a zis lui Moise: „Omul acela să fie omorât; toată adunarea să-l omoare cu pietre în afara taberei.“ ³⁶ Toată adunarea l-a dus în afara taberei şi l-a omorât cu pietre, aşa cum i-a poruncit Domnul lui Moise.

Ciucurii de la veşminte

³⁷ Domnul i-a zis lui Moise: ³⁸ „Spune-le israeliţilor să-şi facă ciucuri la colţurile hainelor în fiecare generaţie şi să pună un şnur albastru pe ciucurele de la fiecare colţ. ³⁹ Când veţi avea ciucurii aceştia, să vă uitaţi la ei şi să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului ca să le puteţi împlini; şi astfel nu veţi mai umbla după poftele inimilor voastre şi ale ochilor voştri prin care comiteţi adulter. ⁴⁰ Aşa vă veţi aduce aminte să împliniţi toate poruncile Mele şi veţi fi sfinţi pentru Dumnezeul vostru. ⁴¹ Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“