Răzbunarea Domnului asupra midianiţilor

¹Domnul i-a zis lui Moise: ² „Răzbună-i pe israeliţi împotriva midianiţilor; după aceea vei fi adăugat la poporul tău.“

³ Moise a spus poporului: „Înarmaţi câţiva bărbaţi dintre voi care să meargă la luptă împotriva lui Midian şi să aducă răzbunarea Domnului asupra lui. ⁴ Trimiteţi la război câte o mie de bărbaţi din fiecare seminţie a lui Israel.“

⁵ Astfel, din miile lui Israel, au fost pregătiţi douăsprezece mii de bărbaţi, câte o mie din fiecare seminţie. ⁶ Moise i-a trimis la luptă pe aceşti o mie de bărbaţi din fiecare seminţie, împreună cu preotul Fineas, fiul lui Elazar, care a luat cu el uneltele sfinte şi trâmbiţele de luptă.

⁷ Aceştia s-au luptat împotriva Midianului, după cum îi poruncise Domnul lui Moise, şi au ucis toţi bărbaţii. ⁸ Alături de cei ucişi se aflau şi cei cinci regi ai Midianului: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba. Au ucis cu sabia şi pe Balaam, fiul lui Beor. ⁹ Israeliţii au luat ca pradă de război femeile midianite şi copiii lor, vitele lor, turmele lor şi toate celelalte bunuri. ¹⁰ Au dat foc tuturor cetăţilor în care au locuit midianiţii precum şi tuturor fortăreţelor lor. ¹¹ Au luat toată prada şi tot ce au jefuit, atât oameni, cât şi animale, ¹² şi le-au adus – prizonierii, prada şi jafurile – lui Moise, preotului Elazar şi adunării israeliţilor la tabăra din câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.

¹³ Moise, preotul Elazar şi toţi conducătorii adunării s-au dus să-i întâlnească în afara taberei. ¹⁴ Moise s-a mâniat pe conducătorii oştirii – pe conducătorii peste mii şi conducătorii peste sute – care se întorceau din război: ¹⁵ „Cum? Aţi lăsat în viaţă femeile?“, i-a întrebat el. ¹⁶ „Ele sunt acelea care au urmat sfatul lui Balaam şi au fost un prilej de păcătuire a israeliţilor împotriva Domnului, în cele întâmplate la Peor, astfel încât poporul Domnului a fost lovit de o urgie. ¹⁷ Acum, ucideţi toţi băieţii precum şi toate femeile care au cunoscut un bărbat, culcându-se cu el, ¹⁸ iar pe fetele care nu s-au culcat niciodată cu un bărbat puteţi să vi le păstraţi vouă. ¹⁹ Apoi toţi aceia dintre voi care aţi ucis pe cineva sau aţi atins vreun cadavru trebuie să rămâneţi afară din tabără şapte zile. A treia şi a şaptea zi trebuie să vă curăţiţi, atât voi, cât şi prizonierii voştri. ²⁰ De asemenea, să curăţiţi orice haină şi orice lucru făcut din piele, din păr de capră sau din lemn.“

²¹ Apoi preotul Elazar le-a zis bărbaţilor care fuseseră la război: „Iată ce porunceşte Legea pe care i-a poruncit-o Domnul lui Moise: ²² «Aurul, argintul, bronzul, fierul, cositorul, plumbul ²³ şi orice lucru care poate suferi focul,

să-l treceţi prin foc şi apoi prin apa de curăţire, ca să fie curăţit. Tot ce nu suportă focul trebuie curăţit prin această apă. ²⁴ A şaptea zi să vă spălaţi hainele şi veţi fi curaţi. Apoi veţi putea să vă întoarceţi în tabără.»“

Împărţirea prăzii

²⁵ Domnul i-a zis lui Moise: ²⁶ „Tu, preotul Elazar şi toţi conducătorii familiilor din adunare să număraţi toţi oamenii şi toate animalele care au fost luate ca pradă. ²⁷ Împărţiţi prada între cei care au luat parte la luptă şi restul adunării. ²⁸ De la bărbaţii care au luptat în război, să aduci ca tribut Domnului câte unul la cinci sute, fie oameni, boi, măgari, oi sau ţapi. ²⁹ Ia acest tribut din jumătatea cuvenită lor şi dă-l preotului Elazar, ca parte a Domnului. ³⁰ Din cealaltă jumătate, cuvenită poporului, alege câte unul din fiecare cincizeci – dintre oameni, boi, măgari, oi, ţapi sau orice alt animal – şi dă-l leviţilor care sunt responsabili de Tabernaculul Domnului.“ ³¹ Moise şi preotul Elazar au făcut întocmai după cum îi poruncise Domnul lui Moise.

³² Prada rămasă din jaful făcut de ostaşi era de şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi, ³³ şaptezeci şi două de mii de boi, ³⁴ şaizeci şi unu de mii de măgari ³⁵ şi treizeci şi două de mii de femei care nu s-au culcat niciodată cu un bărbat.

³⁶ Jumătatea care alcătuia partea celor ce luptaseră în război era:

⁴¹ Moise a dat acest tribut preotului Elazar, ca parte a Domnului, după cum Domnul îi poruncise lui Moise. ⁴² Jumătatea care alcătuia partea israeliţilor, pe care Moise a separat-o de cea a ostaşilor ⁴³ – jumătatea adunării – era de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi, ⁴⁴ treizeci şi şase de mii de boi, ⁴⁵ treizeci de mii cinci sute de măgari ⁴⁶ şi şaisprezece mii de oameni. ⁴⁷ Din jumătatea israeliţilor, Moise a ales câte unul din fiecare cincizeci de oameni şi animale, după cum i-a poruncit Domnul şi i-a dat leviţilor care erau responsabili de Tabernaculul Domnului.

⁴⁸ Atunci conducătorii oştirii – cei peste mii şi cei peste sute – s-au dus la Moise ⁴⁹ şi i-au zis: „Slujitorii tăi au numărat luptătorii de sub comanda noastră şi nu lipseşte nici unul. ⁵⁰ Noi aducem ca jertfă Domnului tot ce am găsit ca obiect de aur – lănţişoare, brăţări, inele, cercei şi coliere – ca să facem ispăşire pentru sufletele noastre înaintea Domnului.“

⁵¹ Moise şi preotul Elazar au acceptat de la ei toate aceste obiecte lucrate în aur. ⁵² Tot aurul pe care conducătorii peste mii şi conducătorii peste sute l-au adus Domnului cântărea şaisprezece mii şapte sute cincizeci de şecheli^[a]. ⁵³ Fiecare luptător şi-a păstrat prada pentru sine. ⁵⁴ Moise şi preotul Elazar au acceptat aurul adus de conducătorii peste mii şi conducătorii peste sute şi l-au adus în Cortul Întâlnirii ca o aducere-aminte pentru israeliţi înaintea Domnului.