Revolta lui Korah, Datan şi Abiram
1Korah, fiul lui Iţhar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, împreună cu Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, şi On, fiul lui Pelet – urmaşi ai lui Ruben – au luat[a] 2două sute cincizeci dintre israeliţi, conducători ai adunării, membrii aleşi ai sfatului, oameni cu renume, şi s-au ridicat împotriva lui Moise. 3S-au adunat împotriva lui Moise şi a lui Aaron şi le-au zis:
– Aţi mers prea departe! Toată adunarea este sfântă, fiecare om din adunare, şi Domnul este în mijlocul ei. Deci de ce vă ridicaţi pe voi înşivă deasupra adunării Domnului?
4Când Moise a auzit, a căzut cu faţa la pământ. 5Apoi i-a zis lui Korah şi cetei lui:
– Dimineaţă Domnul va face cunoscut cine este al Său, cine este sfânt şi cine are voie să se apropie de El; cel pe care El l-a ales, acela se va apropia de El. 6Faceţi lucrul acesta: luaţi cădelniţe, atât tu, Korah, cât şi ceata ta, 7şi mâine puneţi în ele foc şi tămâie înaintea Domnului; omul pe care Domnul îl alege va fi cel sfânt. Voi, leviţii, aţi mers prea departe!
8Apoi Moise i-a zis lui Korah:
– Ascultaţi, fii ai lui Levi! 9Este prea puţin pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales din adunarea lui Israel, lăsându-vă să vă apropiaţi de El pentru a face lucrarea de la Tabernaculul Domnului, să staţi înaintea adunării şi s-o slujiţi? 10El v-a lăsat să vă apropiaţi de El, pe tine şi pe toţi fraţii tăi, fiii lui Levi, iar acum vreţi şi preoţia? 11De aceea, să ştii că tu şi toată ceata ta, v-aţi adunat împotriva Domnului. Căci cine este Aaron, ca să cârtiţi împotriva lui?
12Moise a trimis după Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, dar ei au zis:
– Nu venim! 13Este prea puţin că ne-ai scos dintr-o ţară unde curge lapte şi miere ca să ne omori în pustie, de mai vrei să şi domneşti peste noi? 14Mai mult, nu ne-ai dus într-o ţară în care curge lapte şi miere, nici nu ne-ai dat ca moştenire ogoare şi vii! Crezi că-i poţi păcăli pe oamenii aceştia?[b] Nu venim!
15Moise s-a mâniat foarte tare şi I-a zis Domnului: „Nu te uita la jertfa lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar şi nu le-am făcut nici un rău la nici unul dintre ei.“
16După aceea, Moise i-a zis lui Korah:
– Tu şi toată ceata ta să vă înfăţişaţi mâine înaintea Domnului – tu, ei şi Aaron. 17Fiecare să-şi ia cădelniţa, să pună tămâie în ea şi să-şi pună cădelniţa înaintea Domnului: vor fi două sute cincizeci de cădelniţe; şi tu şi Aaron să veniţi fiecare cu cădelniţa lui.
18Toţi oamenii şi-au luat cădelniţele, au pus foc şi tămâie în ele şi au stat la intrarea în Cortul Întâlnirii împreună cu Moise şi Aaron. 19Korah a strâns întreaga adunare împotriva lor la intrarea în Cortul Întâlnirii. Atunci slava Domnului s-a arătat întregii adunări. 20Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron:
21– Despărţiţi-vă de această adunare, ca să-i pot mistui într-o clipă.
22Ei au căzut cu feţele la pământ şi au zis:
– O Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, dacă va păcătui un singur om, te vei mânia pe toată adunarea?
23Domnul i-a zis lui Moise:
24– Spune-i adunării: „Îndepărtaţi-vă de locuinţele lui Korah, Datan şi Abiram.“
25Moise s-a ridicat şi s-a dus la Datan şi Abiram; cei din sfatul bătrânilor lui Israel l-au urmat. 26El a vorbit adunării şi i-a zis: „Vă rog, îndepărtaţi-vă de corturile acestor oameni răi şi nu atingeţi nimic din ce este al lor, altfel şi voi veţi fi nimiciţi pentru toate păcatele lor.“ 27Ei s-au îndepărtat de corturile lui Korah, Datan şi Abiram; Datan şi Abiram au ieşit şi au stat fiecare la intrarea în cortul lui împreună cu soţiile, fiii şi copilaşii lor.
28Moise le-a zis: „Prin aceasta veţi cunoaşte că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri; nu am făcut-o de capul meu. 29Dacă oamenii aceştia vor muri cum mor toţi ceilalţi oameni sau dacă vor avea aceeaşi soartă ca toţi oamenii, înseamnă că nu Domnul m-a trimis. 30Dar dacă Domnul înfăptuieşte ceva cu totul nou şi pământul îşi deschide gura şi-i înghite cu tot ceea ce au şi se coboară de vii în Locuinţa Morţilor[c], atunci să ştiţi că oamenii aceştia l-au dispreţuit pe Domnul.“
31Imediat ce a terminat de spus aceste cuvinte, pământul de sub ei s-a despicat. 32Pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit atât pe ei împreună cu casele lor, cât şi pe toţi oamenii lui Korah cu toate bunurile lor. 33Şi ei cu tot ce era al lor au coborât de vii în Locuinţa Morţilor; pământul s-a închis peste ei şi ei au pierit din mijlocul adunării. 34Toţi israeliţii care se aflau împrejurul lor au început să fugă la strigătul lor pentru că ziceau: „Pământul ne va înghiţi şi pe noi!“ 35Şi s-a coborât foc din cer de la Domnul şi i-a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbaţi care au adus tămâie.
36Apoi Domnul i-a zis lui Moise: 37„Spune-i lui Elazar, fiul preotului Aaron, să ia cădelniţele din foc pentru că sunt sfinte şi să împrăştie focul[d] la distanţă. 38Din cădelniţele acestor oameni, care au păcătuit împotriva sufletelor lor, să se facă nişte plăci bătute cu care să se acopere altarul, căci ei le-au adus înaintea Domnului şi, prin urmare, sunt sfinte; ele vor fi un semn pentru israeliţi.“
39Preotul Elazar a luat cădelniţele de bronz, pe care le aduseseră cei arşi, le-a bătut şi a făcut nişte plăci pentru acoperirea altarului, 40aşa cum i-a poruncit Domnul prin Moise. Aceasta este o aducere-aminte pentru israeliţi pentru ca nici un străin[e], care nu este urmaş al lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului, ca să nu i se întâmple la fel cum i s-a întâmplat lui Korah şi celor ce au fost cu el.
41A doua zi întreaga adunare a israeliţilor a cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron, zicând: „Voi aţi omorât poporul Domnului.“
42În timp ce adunarea se strânsese împotriva lor, Moise şi Aaron s-au întors spre Cortul Întâlnirii; dintr-odată norul l-a acoperit şi slava Domnului s-a arătat. 43Moise şi Aaron au venit înaintea Cortului Întâlnirii 44şi Domnul i-a spus lui Moise: 45„Ieşiţi din mijlocul acestei adunări ca s-o mistui într-o clipă!“ Ei au căzut cu feţele la pământ. 46Moise i-a zis lui Aaron: „Ia-ţi cădelniţa, pune în ea foc de pe altar, pune tămâie în ea şi du-te repede la adunare ca să faci ispăşire pentru ei, pentru că a izbucnit mânia dinaintea Domnului; urgia a început.“ 47Aaron a luat cădelniţa, după cum îi zisese Moise şi a fugit în mijlocul adunării; urgia începuse deja între cei din popor. A tămâiat şi a făcut ispăşire pentru popor. 48El s-a aşezat între cei morţi şi cei vii şi urgia s-a oprit. 49Cei omorâţi de urgie au fost paisprezece mii şapte sute în afară de cei ce muriseră din cauza lui Korah. 50Când urgia s-a oprit, Aaron s-a întors la Moise, la intrarea în Cortul Întâlnirii.