¹Isus S-a dus spre Muntele Măslinilor. ² Dis-de-dimineaţă a venit iarăşi în Templu şi tot poporul a venit la El. El S-a aşezat şi a început să-i înveţe. ³ Cărturarii^[a] şi fariseii au adus o femeie care fusese prinsă comiţând adulter. Au pus-o să stea în mijloc ⁴ şi L-au întrebat:

– Învăţătorule, această femeie a fost prinsă chiar în timp ce comitea adulterul. ⁵ În Lege, Moise ne-a poruncit ca pe astfel de femei să le ucidem cu pietre.^[b] Tu deci ce zici?

⁶ Spuneau lucrul acesta ca să-L pună la încercare, pentru ca să aibă cu ce să-L acuze.

Isus însă S-a aplecat şi a început să scrie cu degetul pe pământ. ⁷ Cum ei continuau să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis:

– Acela dintre voi care este fără păcat, să arunce primul cu piatra în ea!

⁸ Apoi S-a aplecat din nou şi a continuat să scrie pe pământ.

⁹ Când au auzit ei aceasta,^[c] au ieşit afară unul câte unul, începând cu cei bătrâni, iar Isus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc. ¹⁰ Isus S-a ridicat şi a întrebat-o:

– Femeie, unde sunt toţi? Nu te-a condamnat nimeni?

¹¹ Ea a răspuns:

– Nimeni, Doamne!

Isus i-a zis:

– Nici Eu nu te condamn. Du-te şi, de acum înainte, să nu mai păcătuieşti!)^[d]

Isus, Lumina lumii. Veridicitatea mărturiei lui Isus

¹² Isus le-a vorbit din nou:

– Eu sunt lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întuneric, ci va avea lumina vieţii.

¹³ Fariseii i-au zis:

– Tu depui mărturie despre Tine Însuţi, deci mărturia Ta nu este adevărată.

¹⁴ Isus le-a răspuns:

– Chiar dacă Eu depun mărturie despre Mine Însumi, totuşi mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu ştiu de unde vin şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin şi nici unde Mă duc. ¹⁵ Voi judecaţi după standarde omeneşti^[e]; Eu nu judec pe nimeni. ¹⁶ Şi chiar dacă aş judeca, judecata Mea este adevărată, pentru că Eu nu sunt singur, ci sunt împreună cu Tatăl Care M-a trimis. ¹⁷ Chiar în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.^{[f] 18} Sunt Eu Cel Ce depun mărturie despre Mine Însumi, şi despre Mine depune mărturie şi Tatăl Care M-a trimis.

¹⁹ Atunci I-au zis:

– Unde este Tatăl Tău?

Isus a răspuns:

– Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine şi nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, L-aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.

²⁰ Aceste cuvinte le-a spus în vistierie^[g], în timp ce dădea învăţătură în Templu, dar nu L-a arestat nimeni, pentru că încă nu-I venise ceasul.

²¹ El le-a zis iarăşi:

– Eu Mă duc, iar voi Mă veţi căuta, însă veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.

²² Atunci iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să Se omoare, de zice: «Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.»?“

²³ El le-a zis:

– Voi sunteţi de jos; Eu sunt de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. ²⁴ Vă spun că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.

²⁵ Ei L-au întrebat:

– Cine eşti Tu?

Isus le-a răspuns:

– Ceea ce v-am spus de la început.^{[h] 26} Eu am multe de zis şi de condamnat cu privire la voi, însă Cel Ce M-a trimis este adevărat, iar Eu, ceea ce am auzit de la El, aceea spun lumii.

²⁷ Ei nu şi-au dat seama că le vorbea despre Tatăl.

²⁸ Isus le-a zis:

– Când Îl veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci spun aceste lucruri aşa cum M-a învăţat Tatăl. ²⁹ Iar Cel Ce M-a trimis este cu Mine. El nu M-a lăsat singur, pentru că Eu fac întotdeauna ceea ce-I este plăcut.

³⁰ În timp ce spunea aceste lucruri, mulţi au crezut în El.

Urmaşii lui Avraam

³¹ Atunci Isus le-a zis iudeilor care crezuseră în El:

– Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, atunci sunteţi într-adevăr ucenicii Mei. ³² Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera.

³³ Ei I-au răspuns:

– Suntem urmaşii^[i] lui Avraam şi n-am fost niciodată sclavii nimănui! Deci cum spui Tu: „Veţi fi liberi“?!

³⁴ Isus le-a răspuns:

– Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârşeşte păcatul^[j] este sclav al păcatului. ³⁵ Şi sclavul nu rămâne veşnic în casă, însă fiul rămâne veşnic. ³⁶ Deci dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi. ³⁷ Ştiu că sunteţi urmaşii lui Avraam, dar cu toate acestea căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu. ³⁸ Eu spun ceea ce am văzut la^[k] Tatăl; iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru^[l].

³⁹ Ei I-au răspuns:

– Tatăl nostru este Avraam!

Isus le-a zis:

– Dacă aţi fi copiii lui Avraam, aţi face^[m] faptele lui Avraam. ⁴⁰ Însă acum încercaţi să Mă omorâţi, pe Mine, un Om Care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut! ⁴¹ Voi faceţi deci faptele tatălui vostru!

Atunci I-au zis:

– Noi nu suntem născuţi din adulter! Avem un singur Tată: pe Dumnezeu!

⁴² Isus le-a zis:

– Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, atunci M-aţi iubi, pentru că Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Căci Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. ⁴³ De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu! ⁴⁴ Voi sunteţi de la tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să îndepliniţi dorinţele tatălui vostru! El de la început a fost ucigaş şi n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el vorbeşte din ale lui, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii! ⁴⁵ Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi! ⁴⁶ Care dintre voi Mă poate dovedi vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeţi? ⁴⁷ Cel ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu!

Isus este înainte de Avraam

⁴⁸ Iudeii I-au răspuns:

– Nu zicem noi bine că eşti samaritean^[n] şi că ai demon?!

⁴⁹ Isus le-a zis:

– Eu nu am demon, ci Îl onorez pe Tatăl Meu, iar voi Mă dezonoraţi pe Mine. ⁵⁰ Totuşi Eu nu caut slavă pentru Mine; este Unul Care o caută şi Care judecă. ⁵¹ Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu în veac nu va vedea moartea.

⁵² Atunci iudeii I-au zis:

– Acum ştim că ai demon! Avraam a murit, profeţii – de asemenea, şi Tu zici: „Dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea“! ⁵³ Doar nu eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit?! Şi profeţii au murit! Cine Te crezi Tu că eşti?!

⁵⁴ Isus le-a răspuns:

– Dacă Eu Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu este Cel Care Mă slăveşte, Cel despre Care voi spuneţi: „Este Dumnezeul nostru!“, ⁵⁵ deşi nu-L cunoaşteţi. Eu însă Îl cunosc, iar dacă aş spune că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui. ⁵⁶ Avraam, tatăl vostru, s-a bucurat nespus de mult că are să vadă ziua Mea; a văzut-o şi s-a bucurat.

⁵⁷ Atunci iudeii I-au zis:

– N-ai nici cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?!

⁵⁸ Isus le-a răspuns:

– Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte să se fi născut Avraam, Eu sunt^[o]!

⁵⁹ Atunci au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu.