Condamnarea lui Isus

¹Atunci Pilat L-a luat pe Isus şi a pus să-L biciuiască^[a]. ² Soldaţii au împletit o coroană de spini, I-au aşezat-o pe cap şi L-au îmbrăcat într-o mantie purpurie. ³ Ei veneau la El şi-I ziceau: „Salutare, Împărate al iudeilor!“^[b] Şi-I dădeau palme. ⁴ Pilat a ieşit iarăşi afară şi le-a zis:

– Iată, vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în El!

⁵ Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi mantia purpurie. Pilat le-a zis:

– Iată Omul!

⁶ Când L-au văzut, conducătorii preoţilor şi gărzile au strigat:

– Răstigneşte-L^[c]! Răstigneşte-L!

Pilat le-a zis:

– Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, pentru că eu nu găsesc nici o vină în El!

⁷ Iudeii i-au răspuns:

– Noi avem o Lege şi potrivit cu Legea aceasta El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.

⁸ Când Pilat a auzit aceste cuvinte, s-a temut şi mai tare. ⁹ A intrat din nou în pretoriu^[d] şi L-a întrebat pe Isus:

– De unde eşti?

Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns. ¹⁰ Atunci Pilat I-a zis:

– Nu vorbeşti cu mine? Nu ştii că am autoritate să Te eliberez şi am autoritate să Te răstignesc?

¹¹ Isus i-a răspuns:

– N-ai avea nici o autoritate asupra Mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea cel ce Mă dă pe mâna ta are un mai mare păcat.

¹² De atunci Pilat căuta să-L elibereze, însă iudeii strigau:

– Dacă-L eliberezi, nu eşti prieten al Cezarului^[e]! Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului!

¹³ Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L-a dus afară pe Isus şi s-a aşezat pe scaunul de judecată, în locul numit „Pavajul de piatră“, iar în aramaică: „Gabbatha“^[f]. ¹⁴ Era Ziua Pregătirii Paştelui, cam pe la ceasul al şaselea^[g]. Pilat le-a zis iudeilor:

– Iată-L pe Împăratul vostru!

¹⁵ Ei au strigat:

– Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!

Pilat i-a întrebat:

– Să-L răstignesc pe Împăratul vostru?

Conducătorii preoţilor au răspuns:

– Noi n-avem alt împărat decât pe Cezar!

¹⁶ Atunci Pilat L-a dat pe mâna lor ca să fie răstignit.

Răstignirea

L-au luat deci pe Isus, ¹⁷ iar El, ducându-Şi crucea, S-a îndreptat spre locul numit „al Craniului“^[h], care în aramaică se numeşte „Golgota“. ¹⁸ L-au răstignit acolo şi cu El au răstignit alţi doi, unul într-o parte şi unul în cealaltă parte, cu Isus la mijloc. ¹⁹ Pilat a scris o însemnare şi a pus-o pe cruce. Pe ea era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor“. ²⁰ Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în aramaică, latină şi greacă. ²¹ Atunci conducătorii preoţilor iudeilor i-au zis lui Pilat:

– Nu scrie: „Împăratul iudeilor“, ci: „El a zis: «Eu sunt Împăratul iudeilor!»“

²² Pilat le-a răspuns:

– Ce-am scris, am scris!

²³ Când soldaţii L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au împărţit în patru părţi, câte o parte pentru fiecare soldat. De asemenea, I-au luat şi tunica. Tunica era fără nici o cusătură, fiind ţesută dintr-o singură bucată de sus până jos. ²⁴ Atunci şi-au zis unii altora: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie!“ Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice:

Soldaţii sunt deci cei ce au făcut aceste lucruri.

²⁵ Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui, sora mamei Lui, Maria – soţia lui Clopa – şi Maria Magdalena. ²⁶ Când Isus a văzut-o pe mama Lui şi, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea^[j], i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău!“. ²⁷ Apoi i-a zis ucenicului: „Iat-o pe mama ta!“ Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o acasă la el.

Moartea lui Isus

²⁸ După aceea, Isus, Care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!“^{[k] 29} Acolo era pus un vas plin cu vin acru^[l]. Au pus într-o ramură de isop un burete plin cu vin acru şi I l-au dus la gură. ³⁰ Când a primit vinul, Isus a zis: „S-a terminat!“. Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

³¹ Pentru că era Ziua Pregătirii, iudeii, ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, pentru că acel Sabat era o zi mare, i-au cerut lui Pilat să fie zdrobite picioarele celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce. ³² Soldaţii au venit deci şi i-au zdrobit picioarele primului, apoi şi ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. ³³ Însă, când au venit la Isus, au văzut că deja murise şi nu I-au mai zdrobit picioarele, ³⁴ ci unul dintre soldaţi I-a străpuns coasta cu suliţa; şi imediat a ieşit sânge şi apă. ³⁵ Cel ce a văzut lucrul acesta a depus mărturie şi mărturia lui este adevărată. Şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. ³⁶ Căci aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice: „Nici unul din oasele Lui nu va fi rupt.“^{[m] 37} Şi în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor privi la Cel pe Care L-au străpuns.“^[n]

³⁸ După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar în secret, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilat să-l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i-a dat voie. Prin urmare, el a venit şi a luat trupul lui Isus. ³⁹ A venit şi Nicodim, cel care la început se dusese la Isus noaptea, şi a adus un amestec de aproape o sută de litre^[o] de smirnă şi aloe. ⁴⁰ Au luat trupul lui Isus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, aşa cum este obiceiul de înmormântare la iudei. ⁴¹ În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. ⁴² Pentru că era Ziua Pregătirii Iudeilor şi pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.